Conform unei analize publicate de către cotidianul britanic The Guardian, în municipiul Oradea, poluarea aerului cu particule în suspensie PM 2,5 se situează între 16 și 19 micrograme pe metru cub, adică depășește de peste trei ori pragul socotit ca fiind sigur de Organizația Mondială a Sănătății. Cu alte cuvinte – scrie deputatul Ioan Mang pe blogul său – respirăm un aer toxic, nesănătos, care cauzează boli. Aceasta este realitatea care nu se prezintă în propaganda deșănțată plătită de primărie din bani publici!
Desigur, spune deputatul bihorean, municipiul în care locuiesc nu este singurul care se confruntă cu această situație, pe listă se mai regăsesc București, Cluj, Timișoara, Sibiu, Brașov sau Iași, însă cazul Oradiei este aparte dat fiind că orașul nostru nu este unul industrial.
Cel mai probabil, în opinia mea, scrie Ioan Mang, cauzele exploziei cotelor poluării la Oradea țin și de șantierele neterminate și prost planificate, care duc la blocaje imense în trafic, de praful permanent care, iată, aflăm că reprezintă un pericol imens pentru orădeni.
Însă, așa cum spuneam, nu este vorba doar despre Oradea. În fapt, întreaga țară – dacă ne limităm doar la România – se confruntă, așa cum spun și specialiștii, cu o gravă criză de sănătate publică: aproape toți cetățenii locuiesc în zone cu niveluri periculoase de poluare a aerului.
Soluția în această luptă cu un ucigaș nevăzut nu poate fi una locală și nici măcar națională, însă eu cred că în orașe precum Oradea, dar și în altele, autoritățile locale au datoria și morală și administrativă de a oferi răspunsurile care țin de ele, răspunsurile care pot, totuși, schimba lucrurile în un pic mai bine pentru oameni.
Intenția mea a fost de a aduce problema în atenția publică, pentru a încerca să ne mobilizăm, alături de partenerii regionali și europeni, în a găsi căi comune de rezolvare.
Fac un apel și către primării, precum cea din Oradea, de a nu ignora pericolul major la care își expun cetățenii, de a se organiza mai bine – mai ales la nivelul planificării lucrărilor și al efectelor asupra calității aerului – și de a acționa în mod responsabil pentru a-i proteja pe oameni.
Așa vrea să facă acest lucru până nu este prea târziu! – mai scrie Ioan Mang.
