E absolut de neînțeles cum din partidul principal al unei coaliții, cu toate opțiunile de negociere deschise, să devii partidul cu spatele la zid, fracturat și obligat să negocieze în cea mai vulnerabilă poziție cu putință.
Pe scurt, în această criză au fost comise câteva erori de evaluare fundamentale:
- Convingerea că USRPLUS nu va părăsi guvernarea.
- Convingerea că președintele Iohannis are un plan și soluția în buzunar + încrederea oarbă în “tătuc”.
- Lipsa unei evaluări serioase a lui Florin Cîțu, a datelor de caracter și atitudine care rezultă din trecutul său.
- Convingerea că PSD este tot un partid de lider în care Marcel Ciolacu își poate impune punctul de vedere fără că restul să crâcnească.
Așa se face că până acum, PNL s-a lăsat amăgit de minciunile la limita patologicului ale echipei câștigătoare, care a dat asigurări că președintele a rezolvat totul pentru menținerea lui Florin Cîțu cu guvern minoritar.
Și PNL s-a trezit din această abureală la un pas de anticipatele atât de dorite de Florin Cîțu pentru a-și conseva puterea. S-a trezit într-un coșmar.
Chiar și acum o săptămână, PNL era în poziția de a-și alege partenerul de guvernare. USR zgâria la ușă, oferind o disponibilitate aparent necondiționată. PSD era gata să-l accepte pe premierul Ciucă în condiții moderate.
Și asta pentru că ambele variante erau viabile, concurente. Acum nu prea mai sunt, pentru că între timp Ludovic Orban a rupt o bucată din parlamentarii PNL.
Ce mai poate alege acum PNL?
Să revină la USR, dar să depindă de toanele lui Ludovic Orban, fără de care nu mai poate face majoritate. Iar Ludovic Orban va folosi această poziție pentru a recupera PNL bucată cu bucată. Este singurul său obiectiv, în oglindă cu obiectivul lui Florin Cîțu.
Ar rezulta o majoritate extrem de fragilă, pe care Florin Cîțu o preferă exact din acest motiv, care va fi sub tunurile PSD și AUR.
Să facă majoritate cu PSD va însemna pentru PNL cedări imense. Probabil nu chiar funcția de premier, care reprezintă condiția maximală de la care PSD pleacă în mod logic la negociere.
În rest însă, fiecare cedare din partea PSD poate fi considerată o favoare.
De ce? Pentru că PSD este acum într-o poziție de win-win-win. Și anticipatele, și opoziția, și intrarea la guvernare îl avantajează, în masuri diferite ce-i drept, dar îl avantajează.
PNL își joacă supraviețuirea politică în aceste negocieri. PSD își joacă doar alegerea celei mai avantajoase dintre opțiunile avantajoase. Iar pesediștii știu foarte bine că liberalii sunt cu spatele la zid, prinși între variantele lose-lose-lose.
Diferența dintre poziția de acum o săptămână și cea de acum a făcut-o disperarea lui Florin Cîțu de a rămâne premier. Și nu numai a lui, ca să fim cinstiți. O întreagă echipă l-a propulsat, l-a gonflat, i-a umflat capul, l-a făcut să se creadă mare lider.
Și acum l-a abandonat. Dl Cîțu e tot mai singur. Surse din partid spun că până și Alina Gorghiu, mama sa politică, l-a abandonat. Îl mai are alături cu adevărat doar pe Dan Vîlceanu. Vom vedea pentru cât timp.
Nu mă îndoiesc însă că dl Cîțu nu se predă și va încerca pe cât va putea să ajungă la anticipate. Nu pare a mai avea însă forță.
Partidul rămâne rupt între opțiunea PSD și opțiunea USR. Oricare dintre ele va fi aleasă, cel mai probabil cu PSD, o tabără va rămâne nemulțumită, într-o opoziție internă, cu un ochi spre Ludovic Orban, dar încă în PNL, în funcție de generozitatea alocațiilor de la buget.
Pentru că în combinația cu PNL-PSD, dl Orban va avea o tribună de scandal, dar nimic de oferit în pungă. În combinația cu USR însă, dl Orban poate primi consistent pentru fiecare vot și va folosi tot ce primește ca să își sporească puterea.
Ioana Ene Dogioiu / spotmedia.ro
