Planul Național de Redresare și Reziliență a fost gândit de către birocrații de la UE pentru a ajuta țările membre ale Uniunii în perioada post-pandemică, printr-o infuzie de fonduri. Parte dintre fonduri sunt bani nerambursabili, granturi, iar altă parte o reprezintă împrumuturi negociate de către UE în numele statelor, la o dobândă unică pentru toți, ceva mai bună decât ar fi obținut multe dintre state dacă negociau separat cu băncile. Dar sunt, totuși, împrumuturi. Multe dintre țările din UE care au depus proiecte pentru PNRR-uri nu au solicitat decât partea de granturi, abținându-se să se și împrumute. România nu, s-a dus din prima la miza aia mare. La a doua prezentare a PNRR (prima a avut loc înainte de parlamentare, în vremea guvernării Orban, și era o completă aberație), Cristian Ghinea și Florin Cîțu s-au dus la Bruxelles cu un plan de peste 40 de miliarde de euro, asta deși banii alocați României, granturi și împrumuturi, nu puteau depăși 29,2 miliarde de euro. Li s-a dat cu PNRR-ul în cap și au fost trimiși înapoi, cu picioarele în jurul cozii, să-și facă temele. Le-au făcut, cum au știut ei. Prost, și de data asta, dar nu așa de prost ca prima dată. S-a negociat la sânge cu Comisia Europeană, au fost respinse și rescrise capitole întregi (energia este doar unul dintre ele) și, până la urmă, la sfârșitul lunii octombrie, PNRR-ul României a fost aprobat, în sfârșit, și de către Consiliul European. Din păcate pentru noi, nu are cine să semneze documentul din partea română și nici cine să încaseze prima tranșă de bani, pentru că nu avem guvern cu drept de semnătură. Aia e, ghinion.
PNRR-ul se întinde pe o perioadă
mai mare decât cea a unui mandat al Parlamentului român, până la finalul lui 2026. De aceea, pentru că vorbim despre două guverne potențial complet diferite, ar fi fost nevoie ca PNRR să fie prezentat în Parlament și sigilat ca program îl întregii Românii, nu doar al unei șlehte trecătoare. Dar nu a fost așa. Florin Cîțu le-a promis colegilor lui din PNL că vor guverna până în 2028, deci nu trebuia nimeni să-și facă probleme, PNL urma să fie cu gheara pe bani timp de opt ani. Din care în șase ar fi venit bănetul ăla gros de la penerereu.
Dar, vai, sub luceferii palizi ai bolții, Guvernul Cîțu nu a rezistat nici măcar un an. Nu opt. Un an n-a rezistat.
Prin urmare, nici Cristian Ghinea nu a rezistat. Dar cei doi ne lasă pe cap un PNRR profund revoltător, prin care România își mărește datoria externă cu aproape 15 miliarde de euro în următorii cinci ani.
În cele din urmă, valoarea PNRR-ului românesc este
de 29.181.840.000 de euro. Din această sumă, 14.239.690.000 de euro o reprezintă fondurile nerambursabile, iar restul de 14.942.150.000 de euro îl reprezintă împrumuturile.
Grosul fondurilor nerambursabile merge la transporturi (3,9 miliarde în granturi, dar și 3,714 miliarde împrumuturi), educație (2,885 miliarde granturi și doar 720 de milioane împrumuturi), sănătate (2,45 miliarde, numai și numai granturi), tranziție verde, păduri, reforma fiscală etc. Distribuția împrumuturilor este revoltătoare și inexplicabilă.
România vrea să împrumute
2.558.630.000 de euro pentru a sprijini mediul de afaceri. Practic, Florin Cîțu și Cristian Ghinea au decis să ia din buzunarele tuturor românilor care plătesc taxe și impozite două miliarde și jumătate de euro (plus dobânzi), pe care să-i facă realmente cadou companiilor private. Suma este mai mare decât cea care urmează a fi investită în sănătate și este nimic mai mult decât un cadou inexplicabil. Statul român nu joacă aici rolul de investitor, nu dă banii cu împrumut, ci îi dă direct, impunând niște condiții minime. Nici măcar nu s-a gândit nimeni ca, în schimbul banilor investiți, Guvernul României să dețină o parte din acțiuni. Dacă proiectul firmei ar deveni un succes și s-ar produce bani, Guvernul nu ar avea decât să-și vândă acțiunile și să recupereze investiția, chiar cu profit. Așa, însă, fiecare cetățean al României devine dator la bănci cu partea egală ce-i revine din suma de 2,558 miliarde, datorie pe care trebuie să o plătească în următorii 19 ani, primind în schimb disprețul suveran al „antreprenorilor“ care nu mai au loc pe stradă de puturoșii de asistați social.
La fel de revoltătoare este
ideea de a investi 1.160.000.000 de euro împrumutați în firmele private din domeniul energiei. Ideea ar fi următoarea: Guvernul (deci cetățenii României) împrumută 1,16 miliarde de euro pe care îi investește direct în câteva firme private care, de unele singure sau în parteneriat cu firme de stat ce urmează a fi și ele privatizate, vor construi capacități de producere de energie. Energie pe care ulterior o vor vinde populației la prețurile „pieței libere“. Nici aici statul nu are de gând să devină acționar și nu vrea să dețină vreun control asupra acestui segment vital al economiei. Nu, doar se împrumută în numele nostru și dă banii moca firmelor lui Comănescu sau celor ale familiei lui Gruia Stoica. Nu există nici măcar ca proiect ideea de a cere în schimbul banilor acțiuni ori, măcar, un preț al energiei garantat și avantajos pentru populație. Populație care, însă, este chemată să se amaneteze pe ea însăși pentru a plăti datoriile.
Și nu se termină aici, căci vorbim despre 15 miliarde de euro împrumutați. Mai multe în numărul viitor.
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
