Pentru corecta informare a publicului, e bine de amintit că proiectul în cauză a fost acceptat spre finanțare de către Ministerul Fondurilor Europene în martie 2019, iar până în septembrie 2020, adică timp de un și jumătate, Ministerul condus de bihoreanul Marcel Boloș (coleg de partid la PNL cu domnul Mălan) a cerut nu mai puțin de 24 de solicitări de clarificare de la Consiliul Județean. Contractul de finanțare a fost semnat doar cu câteva zile înainte de alegerile locale de anul trecut, această
șicană birocratică neîntâlnită aducând la disperare fosta conducere UDMR-PSD-ALDE al județului.
Blocajul “deblocat” acum de Mălan a fost, așadar, cauzat chiar de subordonații ministrului Marcel Boloș, deci chiar de PNL. În aceste condiții, afirmațiile vicepreședintelui Consiliului Județean Bihor sunt departe de adevăr și realitate, ele încadrându-se mai degrabă la categoria gargară politică.
La fel stă treaba și în ceea ce privește finanțarea proiectului de 6,5 milioane de euro. Formularea lui Mircea Mălan – cum că o “mare parte” din fonduri vor fi nerambursabile – este iarăși aproximativă și înșelătoare. Pentru că acea “mare parte” înseamnă doar 50% din cheltuieli. Adică jumătate din sumă va fi plătită de bihoreni. Deci, nu e nicio mare afacere!
Dincolo de discursul festivist al liderului PNL, important ar fi ca administrația penelistă să se și apuce efectiv de implementarea proiectului. Și mai important decât asta ar fi ca până la finalizarea construcției clădirii (partea din proiect care revine Consiliului), Universitatea din Oradea, condusă de un rector apropiat PNL să iasă din mediocritate și să facă ceea ce și-a asumat: cercetare de performanță și transfer tehnologic către firmele bihorene. Că în rest sunt numai lozinci…
