Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice atrage atenția că pe fondul celui de-al doilea val al pandemiei de COVID-19, se remarcă numărul redus de pacienți care au accesat terapia antivirală, în special pe programul Cost/Volum/Rezultat în hepatita C. Principalele cauze sunt dificultatea de a accesa unele servicii din spitale, programările destul de târzii în unele cazuri, dar și teama pacienților de a nu ajunge în spitale și a se infecta cu noul coronavirus sau de a nu fi depistați cu COVID-19.
Medicul Adrian Marinescu: “Toate afecțiunile cronice trebuie să fie monitorizate”
“Chiar dacă suntem în condiții de pandemie și aproape tot timpul ni-l ocupăm cu pacienții cu infecție Sars-CoV-2, eu cred că toate afecțiunile cronice trebuie să fie monitorizate. Exact așa cum se întâmpla și înainte de criză. Pacienții cu afecțiuni hepatice cronice au nevoie de diagnostic, au nevoie de terapie și au nevoie, în general, de monitorizare. Cred că putem găsi acea variantă de echilibru în care clinicile de specialitate, de boli infecțioase sau de gastro-enterologie, să se poată ocupa de pacienții cu afecțiuni hepatice cronice chiar dacă pandemia va mai dura ceva timp de acum încolo. Cred că ar fi o greșeală destul de mare să existe un lockdown pentru afecțiunile cronice în general. Motivul este simplu. Acest interval de timp până se rezolvă pandemia să ducă la agravarea și lipsa de tratament chiar să își spună cuvântul mai târziu. Trebuie să găsim acele variante ca lucrurile să meargă în paralel: ceea ce ține de infecția Sars-CoV-2 pe de o parte și ceea ce ține de rezolvarea afecțiunilor hepatice cronice. Cred că asta este cheia lucrurilor care vor urma, mai ales că în momentul de față avem terapii noi care realmente vindecă dacă vorbim de hepatită C și într-o măsură mai mică la Hepatita B și la Hepatita B plus Delta.”, afirmă dr. Adrian Marinescu, medic specialist boli infecțioase Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș.
O altă temere a pacienților este aceea că, odată cu finalizarea acestui Contract Cost/Volum/Rezultat, nu va exista o continuitate în acordarea terapiei antivirale și în continuare nu se vor găsi soluții pentru pacienții neasigurați, deși este absolut necesar să le acordăm o șansă la diagnosticare și tratament pentru a reintra pe drumul spre eliminare în conformitate cu obiectivul OMS.
“Pandemia și rezervele pe care unii pacienți le-au avut de a se adresa serviciilor medicale de specialitate, au făcut ca numărul total de pacienți cu hepatită C care a accesat tratamentul în acest an (cifra din luna septembrie) să fie de 5.142. În momentul de față, avem în derulare contracte care pot asigura tratamentul pentru 17.600 de pacienți. Am început cu 5800 în 2015, a crescut numărul pacienților înrolați în anul 2017 la 12 000, iar în perioada 2018-2019, 13000 de pacienți.”, spune Adela Cojan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
“România a implementat multe lucruri bune în ultimii ani și este păcat să nu continuăm aceste eforturi. Este esențial să fie asigurată o continuitate în ceea ce privește accesul la terapii, depistarea afecțiunilor hepatice și a accesului cât mai urgent spre terapie a cazurilor pentru care medicul face recomandare în acest sens”, adaugă Marinela Debu, președintele Asociației Pacienților cu Afecțiuni Hepatice.
În România trăiesc peste 3 milioane de bolnavi cronici
Statisticile arată că în România trăiesc aproximativ 3 milioane de persoane cu boli cronice, dintre care peste 500.000 sunt bolnavi de HIV și hepatită. În contextul generat pe pandemia COVID-19, medicii – atât cei de boli interne, cât și gastroenterologii – au fost și continuă să fie suprasolicitați, iar clinicile de boli infecțioase sunt copleșite de afluxul de solicitări.
Spitalele de boli infecțioase au devenit spitale-suport COVID-19, ceea ce face ca accesul pacienților cu alte boli să fie restricționat, atât în ceea ce privește adresabilitatea la specialiști, cât și posibilitatea de a efectua analize, investigații și tratamente.
Situația este realmente critică pentru pacienții cronici, care, în aceste condiții, întâmpină dificultăți care – fără a exagera – le pot pune chiar și viața în pericol. În plus, întârzierea evaluărilor clinice și paraclinice și alterarea diagnosticării de etapă reprezintă potențiale riscuri precum cel al scăderii numărului de persoane nou- diagnosticate și al celui de pacienți care se tratează pentru infecțiile virale.
Afectarea de către restricțiile generate de pandemie a unei părți semnificative a actelor medicale, respectiv a accesului pacienților în spitale, a modului în care sunt efectuate evaluările clinico-biologice, a modului de prescriere și eliberare a medicației, a modului de relaționare cu medicul curant, cu psihologul și asistentul social (acolo unde este cazul), reprezintă pentru ambele categorii – medici implicați și pacienți – o provocare majoră ce poate avea grave consecințe.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca, până în anul 2030, virusurile hepatitice B și C să nu mai reprezinte un pericol pentru sănătatea publică, țintă care este oricum greu de atins, dar pe care situația creată de actuala pandemie de COVID-19 o îngreunează și mai mult. (sursa)
