Patrick Andre De Hillerin: Cu 18 zile înainte de alegerile parlamentare din 2008, Guvernul PNL, în care Călin Popescu Tăriceanu era prim-ministru, iar Varujan Vosganian era ministru al Economiei, a acordat firmei Sterling Resources Ltd. din Canada drepturile de exploatare a zăcămintelor de gaze naturale și petrol din platforma continentală a Mării Negre. În acel moment, zonele în care se aflau presupusele zăcăminte se aflau în litigiu între România și Ucraina, existând un proces de arbitraj la Curtea Internațională de Justiție de la Haga. În aceste condiții, când proprietatea zăcămintelor era încă incertă, România s-a grăbit totuși să cedeze drepturile de exploatare. Acest lucru s-a făcut după ce, în 2006, Sterling Resources achiziționase drepturile de explorare de la firme ce le deținuseră anterior. În 2007 s-a semnat transformarea drepturilor de explorare în concesiuni, iar în noiembrie 2008 a fost ratificată această înțelegere, prelungindu-se și perioada valabilității acesteia. Practic, deși zăcămintele erau în litigiu, România și-a cedat, pe nimic, drepturile de exploatare a gazelor naturale. Statul român nu a obținut bani din acordarea acestor licențe de explorare și exploatare pentru că urma ca explorarea să se facă pe banii companiilor, iar atunci când urma să înceapă exploatarea, făcută tot cu investiția companiilor deținătoare de licențe, România nu avea decât de câștigat (pur teoretic) prin împărțirea producției.
De fapt, până acum, România nu a câștigat absolut nimic, în timp ce Sterling Resources Ltd. A făcut o grămadă de bani. În 2012, Sterling a vândut către Exxon și OMV Petrom 11% din suprafața concesiunilor deținute în Marea Neagră, primind 29,5 milioane de dolari la semnarea actelor și urmând să primească alți 29,5 de milioane de dolari în cazul descoperirii de resurse și 19,5 milioane de dolari atunci când va începe exploatarea. Cum în perimetrul vândut s-au găsit resurse, Sterling mai are de primit doar 19,5 milioane de dolari, atunci când se va începe exploatarea. În cele din urmă, Sterling a vândut toate licențele pe care le avea, iar ultima tranzacție a fost cu fondul de investiții Carlyle, căruia i-a vândut toate operațiunile sale în România, astfel luând ființă compania Black Sea Oil & Gas, care deține ultimele licențe pe care Sterling nu le vânduse. Sterling a investit, în total, aproximativ zece milioane de dolari pentru așa-zisa explorare a perimetrelor din platoul continental al Mării Negre, bani pe care i-a împrumutat, la acea vreme, de la Gemini Oil. Vânzarea către Carlyle a adus Sterling 42,5 milioane de dolari, iar vânzarea către Exxon și OMV Petrom a mai produs până acum 59 de milioane de dolari, plus încă 19,5 milioane când va începe producția. Astfel, în final, cu o investiție de numai zece milioane de dolari, Sterling Resources a obținut un profit, numai din vânzarea licențelor, de 111 milioane de dolari. O rată de profitabilitate enormă, fără să extragă nici măcar un centimetru cub de gaz.
Dar profitul Sterling este nimic pe lângă cel al Exxon. Exxon a plătit, alături de OMV Petrom, 78,5 milioane de dolari pentru licențele cumpărate de la Sterling în 2012. De fapt, Exxon a plătit jumătate din această sumă, acesta fiind și procentul de participare în explorarea și exploatarea perimetrului respectiv. Acum, Exxon vinde partea sa din licență pentru un miliard de dolari, către Romgaz. Altfel spus, după ce a cumpărat cu 39,25 milioane de dolari o licență pe care statul român a dat-o gratis, Exxon vinde statului român aceeași licență la un preț de 25 de ori mai mare decât cel la care a achiziționat-o.
Deci da, gazele românești din Marea Neagră au produs deja profituri fabuloase, dar, evident, nu pentru români. (catavencii.ro)
