Patrick Andre De Hillerin: CIA este foarte performantă pe Netflix, dar aproape caraghioasă când lobby-ul său de imagine se amestecă în conflicte reale. Istoria ne amenință că se repetă, pentru că liderii par a nu ști ce s-a întâmplat înainte de Al Doilea Război Mondial.
Cumva, pare că ne-am întors în 1938. Sunt puțini cei care mai cunosc, măcar, pe cineva născut atunci. Lecturarea istoriei este, cumva, facultativă. Pare că la conducerea lumii au ajuns iar băieții care nu citesc, ci doar se uită la filme. Reluăm, fără să ne dăm seama, un ciclu istoric prin care am mai trecut acum aproape un secol.
Nu iau în calcul mizele economice, mai cinice astăzi ca niciodată, nu iau în calcul munții de propagandă. Mă uit doar la ce se întâmplă în jurul nostru și sunt înclinat să cred că cineva își râde de noi atunci când programează apariția liderilor capabili.
Contemporaneitatea noastră democratică este populată de decidenți fără amploare, imaginație, viziune și, în mod cert, care au lipsit flagrant de la școală. Sau, poate nu. Poate au fost la școală în țări unde, ca și la noi, armatei i se alocau fonduri mai generoase decât educației.
Altfel, este greu de înțeles de ce pseudo-liderii actuali ai lumii libere n-au învățat nimic din lecțiile trecutului.
Ne aflăm, astăzi, în fața unui Occident condus de o grămadă de Chamberlaini dispuși la compromisuri. E simplu și ieftin. Ca și în 1938, nimeni dintre dichisiții lumii civilizate nu cedează ceva ce i-ar aparține lui sau poporului lui. La început.
În momentul în care SUA și principalele state membre ale UE și-au evacuat ambasadele și consulatele din Ucraina a fost transmis un semnal foarte clar că nu există disponibilitate reală pentru apărarea integrității acelui teritoriu.
Evacuarea diplomaților, încă sacrosanți în termenii politicii internaționale, a echivalat cu o invitație la atac. În scrimă, de exemplu, se practică asta. Premeditat te lași aparent descoperit într-un anume punct, invitând adversarul să atace. Dar o faci sperând că, de fapt, îl atragi într-o capcană, știind deja că, dacă mușcă, ai pregătită lovitura care să-ți aducă un punct în plus.
Așteptând sancțiunile
În ultima vreme am fost bombardați cu informații de o exactitate exemplară despre momentul în care Rusia va invada Ucraina și ora exactă, aproape, la care urma să o facă. A fost o bătaie de joc la scară mondială, un nou prilej de discreditare pentru ceea ce ar trebui, la nevoie, să fie forțele binelui.
Deși existau semnale clare de mai bine de o săptămână despre modul de acțiune al lui Putin (nici măcar unul nou), SUA au mers pe calea irakiană: povești.
Din păcate, atât de informatele servicii de informații ale SUA nu au fost capabile să spună cum se vor desfășura cu adevărat lucrurile. Nu e prima dată. CIA este uluitor de performantă pe Netflix, inacceptabil de incompetentă în realitate.
Se discută de atât de multă vreme despre sancțiunile pe care „lumea liberă” le pregătește pentru Rusia în cazul unei agresiuni militare asupra Ucrainei, încât era de așteptat ca sancțiunile să țâșnească din cancelariile lumii fix în momentul în care Putin semna actul prin care trimitea trupe rusești în Ucraina.
Venezuela a primit sancțiuni mai aspre fără să agreseze o altă țară
Dar n-a fost să fie. Invazia (de data asta anunțată) nu mai este chiar invazie. Să mai stăm puțin. Dacă nu ajunge la Kiev (speranță exprimată de Biden), nici măcar nu avem de ce să ne agităm.
SUA au impus sancțiuni mult mai drastice Venezuelei, care nu atacase pe nimeni. Irakul a fost sub un strict embargou timp de peste un deceniu pentru că a făcut în Kuweit ceea ce Rusia face, periodic, în diverse țări.
Siria a fost bombardată de pe mare și din aer de o coaliție multinațională condusă de SUA pentru mult mai puțin decât un sfert din discursul delirant al lui Putin.
Avem, în acest moment delicat al nostru, nevoie de o victorie rapidă și incontestabilă. Trebuie neapărat să găsim o insulă nelocuită în mijlocul oceanului, pe care, ca alianță militară și economică, în calitate de lume civilizată ce suntem, să o ștergem de pe fața pământului și a mărilor. Într-un târziu, cândva, vom învinge!
Citeşte întreaga ştire: Occidentul, în fața agresiunii lui Putin. Au ajuns la conducerea lumii oamenii care nu citesc, dar se uită la filme?
