printreranduri.net: De când cu pandemia COVID-19, ”autoritățile” ne cer să ne informăm doar din surse oficiale, adică informațiile pe care ni le pun ei la dispoziție. Tot ceea ce spun aceste ”autorități” trebuie considerată literă de lege și orice informație care contravine poziției oficiale trebuie respinsă. O astfel de abordare ține de ”lupta” cu pandemia și cu știrile false. Se pornește de la premisa (falsă) că doar ”autoritățile” pot fi deținătoarele adevărului. Pe cale de consecință, orice punct de vedere contrar adevărului oficial este considerat mincinos și manipulator. Critica la adresa ”autorității” este nu doar respinsă ca fiind nefondată (din start, fără nicio cercetare), dar e și condamnabilă: oamenii nu trebuie să critice ”autoritățile” care se „luptă” cu pandemia, oamenii au obligația de a asculta de ”autorități”, pentru că doar așa vom învinge virusul și vom opri pandemia. Altminteri, dacă dăm crezare știrilor ne-oficiale și punem la îndoială măsurile ”autorităților”, nu avem nicio șansă și pierdem „lupta”!
Acest discurs belicos și autoritar ar trebui să de-motiveze oamenii să-și pună întrebări și să caute răspunsuri. Ei trebuie doar să asculte de ordinele ”autorităților” și să creadă în descoperirile științei. Desigur, doar în ce spune și livrează știința oficială, „autorizată” de guvernanți. Orice altă știință (care contrazice, poate, știrile oficiale) este considerată ocultă. Cine îndrăznește să gândească altfel decât „autoritățile”, în mod critic la adresa acestora și a „eroilor” zilei este catalogat conspiraționist, negaționist, antivaccinist, analfabet funcțional, etc.
Gândirea critică, lăudată în alte vremuri, astăzi, a ajuns să fie socotită o adevărată erezie. Pandemia și criza sanitară nu acceptă îndoiala declanșată de gândirea critică. În criza sanitară toți trebuie să gândim la fel și să nu avem decât certitudinile oficiale asigurate de ”autorități”. Oamenii sunt îndrumați să citească știri oficiale și să accepte doar ceea ce spun ”autoritățile”. Este un model care așază în centrul său ”regurgitarea” informației ”științifice”, servită de specialiștii statului. Știința oficială a ajuns o adevărată religie a ”autorităților” și ca orice religie, ea are nevoie de credincioși nu de gânditori critici.
Gândirea critică implică să citești și să aduni informații, din mai multe surse, dar mai important, în mod necesar implică să pui întrebări în legătură cu informațiile obținute, să pui împreună bucăți de informație disparată și, pe baza acestui proces cognitiv, să formulezi idei proprii și opinii fundamentate și argumentate. Gândirea critică presupune însă și un alt lucru: să ne gândim și la ceea ce nu s-a spus, nu s-a scris și nu a fost menționat. Chiar mai mult decât atât: să reflectăm și asupra motivelor pentru care nu s-au spus, scris sau menționat anumite lucruri, informații, etc.
Într-adevăr, gândirea critică înseamnă un efort intelectual mult mai mare decât simpla ”îngurgitare” a informațiilor gata pregătite de alții. E mult mai greu să gândești cu mintea ta decât cu mintea altora. Și, în vremuri de criză, poate fi de-a dreptul periculos: poți să ajungi, inclusiv, la concluzia că ”autoritățile” nu dețin adevărul absolut, că „eroii” nu sunt reali și că, uneori, chiar și „eroii” luptei anti-COVID te manipulează și te mint! În timpul pandemiei, este periculos (pentru ” autorități”) să gândești critic pentru că ajungi să uiţi de inamicul invizibil și să ai îndoieli, să refuzi informația oficială, să nu ai încredere în „eroii” oficiali și în „autorități”, ba chiar ajungi să ”lupți” cu ei pentru drepturile și libertățile tale. (printreranduri.net)
