♦ Valoarea acestei economii digitale rămâne o necunoscută, deşi vorbim de servicii extrem de vizibile, folosite zilnic de zeci sau sute de mii de persoane fizice sau companii din România ♦ Aceasta poate fi o explicaţie pentru faptul că există bani în piaţă, dar nu ajung la bugetul de stat, pentru că banii circulă în reţele care sunt, în mod paradoxal, vizibile, dar opace, despre care nu există date ♦ Totuşi, băncile au acces la toate aceste cifre, prin faptul că serviciile de transport alternativ, de publicitate online, de cazare sau livrare sunt în mare parte plătite cu cardul.
ZF.ro: Digitalizarea, deşi ar fi trebuit să aducă transparenţă, a creat un ecosistem foarte opac. Deşi Google, TikTok şi Facebook se prespune că au venituri de sute de milioane de euro pe plan local, ele nu sunt raportate nicăieri.
Spre exemplu, gigantul american Meta, care operează reţelele sociale Facebook şi Instagram, nu deţine în România nicio entitate juridică, niciun „SRL“ sau un „SA“, deşi este unul dintre cei mai importanţi actori ai pieţei autohtone de publicitate online, ce s-ar putea apropia de 500 mil. euro, conform estimărilor.
Similar, maşinile care sunt înscrise în „ecosistemele“ Uber şi Bolt nu sunt unic identificate, după modelul taxiurilor. În România, singura instituţie unde se autorizează aceste firme de transport alternativ – pe legea transportului alternativ (lege specială, diferită de cea a taxiurilor) – este ARR (Autoritatea Rutieră Română). Aici însă sunt înregistrate firmele care se ocupă cu transportul alternativ, nu şi maşinile în mod individual. Mai exact, fiecare firmă care figurează oficial la ARR poate opera zeci, sute sau mii de maşini. Numărul lor exact este, aşadar, necunoscut.
Şi atunci, cum pot urmări autorităţile banii care se mişcă în această economie?
Când vine vorba de platformele de livrări – precum Glovo sau, mai nou, Wolt, deşi pe străzi livratori sunt peste tot, în realitate numărul lor total rămâne necunoscut, dat fiind că ei nu sunt angajaţi direcţi ai acestor grupuri, ci sunt închiriaţi de la firmele de forţă de muncă temporară. Iar în turism, acolo unde hotelurile sunt sufocate de concurenţa din partea apartamentelor şi caselor listate pe airbnb, nu există nicio raportare.
Conform estimărilor ZF pe baza datelor din piaţă, pentru fiecare taxi din Bucureşti există 7-8 maşini înregistrate în sistemele Uber, Bolt şi al celorlalte platforme de ride-sharing. Similar, pentru fiecare leu cheltuit în publicitatea „clasică“ (pe print, TV, radio sau outdoor), alţi cel puţin 5-6 lei merg către reţelele sociale precum Instagram şi TikTok şi către gigantul Google. Iar când vine vorba de ospitalitate, una din şase camere închiriate în regim turistic a ajuns să fie în sistem Airbnb.
Dar acestea sunt estimări. Nu există date oficiale privind valoarea acestor pieţe – nici individual, nici cumulat.
Este paradoxal că valoarea acestei economii digitale rămâne o necunoscută, deşi vorbim de servicii extrem de vizibile, folosite zilnic de zeci sau sute de mii de persoane fizice sau companii din România.
Aceasta poate fi o explicaţie pentru faptul că există bani în economie, dar nu ajung la bugetul de stat, pentru că banii au ajuns să circule în reţele opace, despre care nu există date.
Totuşi, băncile au acces la toate aceste cifre, prin faptul că serviciile de transport alternativ, de publicitate online, de cazare sau livrare sunt în mare parte plătite cu cardul.
Întrebări fără răspuns:
► Câţi bani încasează pentru publicitate de la firmele din România giganţii Google, TikTok şi Facebook/ Instagram?
► De ce nu au maşinile care fac Uber sau Bolt un număr unic de identificare la fel ca taxiurile?
► Câte persoane livrează mâncare la domiciliu pentru platforme precum Glovo, Bringo şi Wolt
► Câte dintre afacerile obţinute din închirierea de apartamente în sistem Airbnb plătesc taxe la fel ca hotelurile?
► Care este valoarea acestei economii „subterane“ digitale în realitate, economie care creşte constant?
citește mai mult pe ZF.ro
