Dezvăluiri fără perdea ale amantei lui Ludovic Orban: “Am primit cadou de la Orban funcția de președinte TNL…”

Pe vremea când era premier, Ludovic Orban a avut o amantă mult mai tânără decât el. Cristina Todoran a scris o scrisoare cu detalii incredibile din viața sa intimă cu fostul prim-ministru al României.

Amanta a intitulat scrisoarea “Secretul lui Polichinelle”. Ziarul Puterea a primit documentul și l-a făcut public.

Cine a agățat pe cine la început

“În primul rând, să îl întrebați pe Ludovic de ce abia în februarie anul trecut mi-a spus cu o greutate în voce că fratele soției lui stă în Corbeanca. Nu știu de ce din senin s-a trezit să îmi zică față în față că sunt vecină de comună cu cumnatul lui. I-am zis așa: „unde anume stă? Bine că îmi spui asta după doi ani”. Mi-a explicat pe unde, nu am înțeles, decât că trece de primul sat, ajunge în al doilea, trece la stânga și e pădurea, sau după pădurea nu știu care la stânga, etc… apoi a schimbat vorba.

Să începem cu începutul, ca să eliminăm și să lămurim minciunile și jignirile lui Ludovic pe care el le spune, la adresa mea, fără asumare și pentru a-și proteja imaginea. Să vedem cine a agățat pe cine la început. El pe mine, sau eu pe el? Eu spun purul adevăr.

În trei ani au fost atâtea momente încât nici nu le pot cuprinde pe toate.

În primul rând, eu am revenit în PNL crezând în falsă impresie că se va schimbă ceva. Mi s-a spus că trebuie să fac Facebook și să scriu. M-am înscris la filiala Ilfov în noiembrie 2019. Lucrăm la Tarom, (post obținut în ianuarie 2018 și menținut cu mare greutate că nu cunoșteam pe nimeni acolo), eram fericită și liniștită, fericită că a câștigat PNL. A trebuit să îl cunosc pe Orban să mă distrug. Aveam un iubit. Pilot comandant AIRBUS la Tarom, fiul unuia dintre piloții lui Ceaușescu, Gheorghe Gavril, pe care Ludovic când era minis Transporturilor, a avut grijă să îl elimine de la Autoritatea Aeronautică. Nici nu se gândea pe atunci, că astăzi, mărul discordiei dintre el și o altă amanta, adică eu, va vedeni chiar fiul acelui om, care e în vârstă de 53 de ani. Și războiul e unul dur.”

“Am primit cadou de la Orban funcția de președinte TNL la Corbeanca”

“Relația cu pilotul era oricum una dificilă, iar când pe 14 februarie 2020 am primit cadou de la Orban funcția de președinte TNL la Corbeanca, iubitul m-a părăsit crezând că am o relație ori cu Orban, ori cu vreun politician, ceea nu era deloc adevărat în ziua respectivă. Dar Ludovic, mișelește, prin alții, a urmărit să mă aducă aproape de el. Încet, dar sigur. Că se pricepe la manipulare. Minciună și manipularea, deși nu îmi pasă, eu i le apreciez. Să revin.

Ludovic mă urmarea pe Facebook. În două luni am avut un avans extraordinar, un impact uriaș. Peste noapte, am devenit printre cei mai urmăriți comunicatori PNL. Pe 21 și 22 decembrie 2019 au fost niște evenimente, unele în stradă, altele pe la Ateneu, cu prilejul comemorării a 30 de ani de la Rev Română. Eu eram și sunt apropiată de Doru Maries, de revoluționari, de tot ce a însemnat stradă 10 august 2018 și rezist. La aceste evenimente Ludovic se uită insistent la mine, nu își putea lua ochii. Mă deranja chiar. Mi se părea lipsit de bun simt.”

“Se uita obsesiv și insistent la mine”

“Pe 22 dec 2019, în timpul spectacolului, conferințe, interviuri de la Ateneu se uita obsesiv și insistent la mine. Apoi, la final, pe scări, era înconjurat de o mulțime, iar eu când am ieșit și când m-a observat, i-a dat pe toți la o parte și a venit la mine. M-a luat de mâna și m-a pupat cum face cu toată lumea, dar mă privea provocator. Nu era acel pupat sau dat mâna obișnuit al lui. Și mă strângea f tare de mâna. M-a deranjat abordarea. Nu cad pe spate așa ușor, mai ales că să le arăți tu celor din jur ce macho, ce tare ești.

M-a întrebat de trei ori la finalul discuției cum mă cheamă, fără să îmi desprindă mâna de care mă strângea tare, și mi-a spus că mă așteaptă la el…..22 decembrie 2019. Știa oricum cum mă cheamă. Încă rămăsese pe scările Ateneului și mă privea insistent în timp ce trăgea din țigară, mai eram doar trei oameni, iar eu stăteam de vorba. Nu m-am dus la el. A mai trecut și ianuarie, nu mă dusesem, relația cu iubitul meu era tot mai tensionată din cauza politicii cu care nu era de acord

A fost de ajuns să scriu pe Facebook despre Orban că sunt sigură că va organiza alegerile locale&parlamentare la fel de bine cum a organizat și europarlamentarele și prezidențialele, că gata! Domnul s-a aprins și mai mult! Culmea, în ianuarie v-am dat și dvs cerere de prietenie pe FB. Nu mi-a fost acceptată. Așa cum și prietenul meu simțea și prevedea viitorul, așa și dvs ați simțit. Deși eu în ianuarie 2020, o secundă nu m-aș fi gândit că Orban îmi va schimbă viață. Nicicând nu m-aș fi gândit pe atunci că eu voi ajunge să îmi distrug familia și carieră pt și din cauza promisiunilor și a gesturilor lui Orban. Nu mă gândeam că Orban mă va cuceri și va profită. La el tot nu m-am dus. Nu l-am căutat. Nu mă interesa în mod special, eram interesată doar să pun umărul la schimbarea țării. Eram foarte căutată și curtată în PNL la început. Și multe luni și cel puțin un an am fost. De la miniștrii, primari, structuri, până la membri simpli. (I-am zis tot, întotdeauna de toți, și care s-au dat la mine, a știut 24h/24 ce fac).

Am fost chemată la începutul lunii februarie 2020 la ministerul Transporturilor de către Irinel Scrioșteanu, care mi-a promis, fără că eu să cer ceva, că mă va lua din Tarom și îmi va da un post mai bun. Nu știam de ce mă chemase. Nu înțelegeam nici de ce propunerea asta.

La câteva zile, am primit telefon de la centru, de la vicepreședintele TNL Național că a fost sunat președintele PNL CORBEANCA și i s-a spus că pe lângă funcția de președinte OFL să fiu numită și președinte TNL. M-am întâlnit cu George, Preș TNL ILFOV de atunci la Snagov să mă cunoască și să îmi spună ce implică asta.

Apoi, am fost sunată iar de către George, preș TNL ILFOV să mă anunțe că pe 14 februarie a convocat ședința în care voi fi numită preș TNL CORBEANCA. Am început să dau telefoane în partid, la Ben Oni Ardelean, la Vela, la alțîi, să îi întreb dacă cumva au vreo implicare, pt că m-am trezit pe piedestal și nu înțeleg de către cine. Ben Oni mi-a zis că Orban a dat ordin. Zis și făcut. Pe 14 febr 2020, m-am prezentat la ședința BPJ ILFOV, în seară aia iubitul aproape că m-a părăsit. Am fost afectată profund și nu știam ce să aleg între serviciu și iubit, și politică. Am fost sunată imediat după ședința în seară aia de preș TNL de la Chiajna și am fost invitată pe 23 febr 2020 la lansarea primarului de la Chiajna la Militari Residence. În următoarea săptămâna, iubitul meu m-a ignorat total. Cu o seară înainte să merg la Chiajna, m-a părăsit în parcarea aeroportului după ce am ieșit de la serviciu amândoi.”

“Mi-a trezit pe loc un interes altfel”

“El spera totuși să renunț la politică, apoi era convins că sunt cu cineva. Eu nu am putut renunta la politică. Pe lângă invidiile care au apărut în partid după ce lumea a văzut că am fost cocoțată pe un piedestal, nou revenită, fără să fac absolut nimic, suportăm și ironiile colegilor și a celor care nu îl înghițeau pe Orban din Tarom și destrămarea unei povești de dragoste, alături de un pilot de care m-am îndrăgostit la serviciu. Dar eu încă nici nu știam cine e Orban defapt. Pe 23 februarie, am ajuns la Militari Residence și am fost așezată în primul rând de către George și cei de la Chiajna.

Mă simțeam jenată, nu merităm acel loc. Apare Ludovic din spate. Mi-a trezit pe loc un interes altfel, datorită aceluiași fel arzător din privire insistență, care vrea să îmi spună ceva. Pe tot parcursul evenimentului, când vorbeau ceilalți, se uită tot timpul la mine. Când s-a urcat pe scenă, s-a oprit în timpul discursului, și mi-a zâmbit îndelung. Unii s-au uitat către mine. Apoi a reluat. Nu eram dispusă să cedez. Sunt obișnuită că bărbațîi să se perinde pe lângă mine, și sunt oricum sătulă de ei. Am mers pe jos să inaugurăm sediul. Era ochi după mine tot timpul. Când am intrat în sediu, s-a dus la baie, apoi a ieșit și a venit direct la mine, eu stăteam cu tel în mâna, spunându-le celorlalți că are o cerere mai specială de poză și restul să aștepte. Nici atunci nu i-am zis nimic, din nou mă deranja abordarea de față cu toată lumea. Dar mă strângea de sold de mama focului, că nu mai puteam să respir.

Apoi, la final, m-a așteptat la mașînă Daniel Gheorghe, care m-a invitat la masă. Dar nu la masă unde erau toți ceilalți colegi din partid, ci la masă unde era Ludovic restrânsă, sus, la ballroom Militari. Când am văzut SPP-ul la scări, dându-mi seama că e și el acolo, am refuzat să mai urc. A insistat enorm Daniel, am urcat. Erau la masă Hubert, candidatul, Ionel Scrioșteanu, Nelu Comusi, Antonel, Nicoleta Pauliuc, și încă un senator, care e acum pe la apărare, îmi scapă numele, eu, Daniel Gheorghe și încă doi care nu știu cine erau. Între timp, au mai plecat. Pe tot parcursul mesei, nu i-am zis nimic lui Ludovic. Nu îl băgăm în seama. Vizibil furios, după vreo 40 de minute, a început să își bage pula în unii. După vreo două ore, a zis că va pleca că „a amenințat nevasta-mea că mă așteaptă la masă” și dacă nu se duce, iar va face că o nebună, sau criză, nu mai știu exact cum s-a exprimat.”

“Era fâstâcit tot, nu își mai găsea vorbele”

“A venit momentul să își ia după vreo două-trei ore „la revedere”. Când a venit la mine, s-a înroșit la față, era fâstâcit tot, nu își mai găsea vorbele, se balbaia. Mi-a zis doar atât „păi…..voi veni la Corbeanca și să te pregătești” apoi, „pă”. Am zis „da, la revedere”. Să recunosc, că în momentul acela, după ce l-am simțit în față mea răvășit, mi-a transmis puternic sentimentul și dorința, și am început să mă simt atrasă și eu de el. După respectivă masă, nu știam dacă să îl caut, sau să mai aștept.

Prietenul meu, fostul deja la momentul acela, a aflat că am participat la masă aia, și mi-a zis că sunt amanta lui Orban. Ceea ce nu era adevărat. Dus și pierdut a fost, chiar dacă ne vedeam la serviciu, nu am mai vorbit cu iubitul din februarie 2020 până în aprilie 2021, momentul când am plecat din Tarom la Camera Deputaților și când el a considerat că e cazul să lupte din nou pt mine.

Am ajuns acasă în seară aia de la masă, și vreo câteva nopți la rând am stat să mă interesez la cunoscuți de Orban și să mă uit la filme, interviuri, discursuri. Am găsit că nu ne diferențiază aproape nimic și merită să îl caut. Așa că am decis să aștept să termine interimatul, să nu mai fie premier, și că îl voi caută. Nu a fost să fie așa, iar în seară când fusese la Cotroceni i-am dat un sms. A răspuns efectiv instantaneu. Am vorbit și la telefon. Nu a mai apucat să vină la Corbeanca. Venise criza peste noi. Mi-a dat sms de 1 sau de 8 martie, nu mai știu exact.

Nu știam că cei din PNL deja îi pregătesc debarcarea. Însă, toată lumea a început ușor, ușor, să mă cheme și să îmi explice că chiar dacă îl susținem pe FB, o facem la cererea lui și că vor fi schimbări când o să fie momentul, mi s-a explicat că Mădălina Simion e o nenorocită care nu poate să rămână la ușa țării și multe, enorm de multe lucruri.”

“Părea fericit de câte ori mă auzea”

“Alegerile mele au fost de fiecare dată să rămân lângă el. Îi spuneam tot, despre toți, ce îmi zic. În perioada martie-aprilie-mai 2020, relația cu el, s-a sudat, nu ne vedeam, dar vorbeam. Ne cunoșteam. Părea fericit de câte ori mă auzea. Îl încurajăm, scriam, făceam tot ce puteam pentru el. Renunțăm, pe rând, la toate, la toți, la mine în primul rând. Prinsesem în martie 2020 primele zile de campanie cu Tase Stamule. Era cu ochii pe mine Ludovic.

În mai 2020, m-am dus cu două zile înainte de ziua lui la el, la guvern, îi comandasem de la o casă de modă din Timișoara o cravată și alte chestii. Am întâmpinat-o și eu pe celebra sperietoare a partidului, Mădălina Simion. Care nici nu avusese bunul simt să îmi spună că defapt el mă așteaptă în birou. A avut un comportament de cea mai joasă speță, nu am fost obișnuită să fiu tratată așa și nici nu am văzut așa ceva, mai ales la un asemenea nivel. (Tatăl meu are o poziție importantă la cea mai mare fabrică de biscuiți din România de peste 25 de ani și acolo protocolul nu așa arată.)

A fost primul moment în care am considerat că trebuie să renunț, problemele se tot precipitau la serviciu, ne tăiase salariile, aveam 1.300 lei pe luna, toți mă dădeau în șuturi că susțîn un om care ne-a tăiat salariile, etc. Seară, pe la ora 22-23, după ce m-am dus și i-am lăsat alea, m-a sunat și mi-a zis că îi pare rău pt cum s-a comportat Mădălina cu mine, că îi scrisesem. Și normal, că m-a întors din drum. Am apreciat!

Peste vreo două zile a apărut celebra poză făcută de Ben. I-am dat imediat un sms. M-a sunat, și Ludovic printre altele, m-a rugat și mi-a cerut la telefon să nu mai vorbesc de azi înainte decât cu el. Mi-a părut puțîn cam posesivă abordarea și pot zice că ușor mă îndepărtase. (pt că îl știți, este un bărbat gelos, răzbunător și posesiv, deși nu pare deloc așa. Tot din gelozie mă și face în toate felurile acum, fără să își asume altele. Nicio pbma.)”

“Eram deja intrată în horă”

“Dar, eram deja intrată în hora.

Mi-a fost spart Facebook-ul, probleme la muncă, etc. Îi ziceam. Știa ce salariu am. Și a început să îmi promita că mă va lua de acolo, să îi trimit CV ul și rezolvăm problema. Nu a vrut nimeni să mă angajeze, decât dacă renunțăm să îl mai susțîn.

Nici cei de la ANRE cu care el vorbise, nici alțîi de la nu știu ce instituție de stat, etc. Nu-mi doream să plec din Tarom, dar trebuia. Colegii mă urau, salariul era de 1.300 lei pe luna și lucrăm în ture. Ludovic continuă să îmi promita. Ne mai vedeam după ce s-a mai dat drumul, în iunie, iulie….în weekend uri la Modrogan. Când erau anumite persoane se ferea, și eu l-am protejat întotdeauna, pt el. Nu pt mn. De față cu oamenii îi spuneam dl președinte, dl premier, dar el pt mine când eram noi doi, era Ludovic. Habar nu avea cineva, oamenii doar încercau să înțeleagă de ce nu renunț la el. Unii ziceau că mă plătește și că e totul straniu.

La funcția de preș TNL renunțasem din martie 2020, fiindcă cei de la ILFOV mi-au pus în vedere să îmi văd de ale mele și să nu îl mai sprijin pe Orban. El mi-a zis să mă mut la un sector de pe București. M-am dus la sectorul 1. Absolut tot ce se discuta împotriva lui, îi ziceam. Treptat, toți au început să își dea seama că de la mine află și știa. Mi se spunea „turnatoarea lui Orban”. Oamenii mă evitau.

În sfârșit, a venit campania electorală și l-am ajutat enorm. Când ieșea cu Violeta, cu Antonel, cu Mădălina, se cam ferea, că e normal. Și când mă duceam la el cu treburi, de secretare se ferea întotdeauna și lasă ușa deschisă. Dacă era singur, era relaxat, degajat, dulce și închidea ușa la birou sus la Modrogan.”

“Îmi permitea orice”

“Dar sunt și unele persoane de care nu se ferea. Aceia sunt prietenii noștri comuni, care pe dvs nu va cunosc personal, și care în prezent au rămas cei mai mulți, doar ai mei. Sunt supărați toți pe atitudinea lui. Din prietenii lui vechi.

Trec peste tot ce a însemnat campania electorală, în care am mers pe banii părinților mei, fiindcă salariul de la Tarom nu-mi permitea să susțîn motorină, mâncarea și toate cheltuielile pt o zi de campanie grea, în vara toridă, și cu măștile la gură. Îi ziceam seară când vbeam la telefon, tot ce a fost în sectorul X și ce se discuta, sau în orașul sau comună cutare, dacă el nu era prezent. Nimeni nu înțelegea de ce eu mă duc peste tot și sunt la orice eveniment. Buc, Ilfov sau țară. Dar el îmi permitea orice. Oricum dacă aveam probleme pe undeva, mă bagă SPP ul, sau el, sau Câtă Dumitru care s-a ocupat de toataaa campania. Care și el la final, mi-a zis, pleacă de lângă Orban, e dificil, nebun, înjură că un birjar și vei avea probleme.

Pe mine nu m-a înjurat niciodată, deși merităm. Păcat. Trebuia să mă înjure.

În octombrie 2020, a plecat la Paris. Știam de la el ora la care pleacă și m-am dus la aeroport știind că are și frică de avion, să îl conduc, să îl văd, să îi dau curaj. A fost așa de fericit în dimineață aia și de mândru că m-am dus, încât mai avea puțîn și mă sărută de față cu toată lumea. A spus spp ului să tragă mășînă lângă mine, a coborât și a venit și s-a lipit de mine. Am stat până a decolat. Îmi făcea cu mâna din cockpit, că Florin, comandantul de Boeing de la cursa respectivă îl băgase în cabina piloților. Dacă nu eram acolo, s-ar fi întâmplat un incident și nu ar mai fi plecat la Paris.

Una dintre cale rămăsese uitată sub roata avionului în față, și am urlat la colegul de la handling să o ia, deși piloții primise deja aprobarea să miște aeronava de pe loc. Ursu era de față. A fost fracțiune de secundă în care am oprit avionul. Probabil că acela a fost scopul meu să mă aflu acolo în acea dimineață încețoșată, că el să plece totuși.

Când a revenit, l-am așteptat pt că îi scosesem un tablou auriu cu o poză superbă cu el pe covorul roșu la Paris. A două zi, am fost sunată de către șefa operațiuni sol Tarom și am fost chemată la ea în birou. Mi s-a spus că pentru că m-am afișat în văzul tuturor și nu am anunțat, bla bla bla, vor lua decizia într-o Comisie de cercetare disciplinară dacă mai rămân în Tarom sau mă vor concedia. L-am sunat imediat cum am ieșit din birou. Era nervos oricum pe ce pățisem, dar parcă eu eram vinovată. M-a chemat imediat la el să încercăm să rezolvăm problema. M-am dus când am avut liber de la muncă la el. Nu aș fi făcut asta dacă știam ce urmări grave va avea pt amândoi.

Nu a fost pt prima dată, când mă dusesem cu legitimația în timpul liber, toți făceam așa. Problema era Orban. Cât a fost premier, această acțiunea demarată de către psd istele respective, în frunte cu Mihăiță Ursu, împotriva mea, nu fusese înaintată. Imediat cum nu a mai fost premier, am fost chemată, la raport. În sfârșit. Va dați seama ce s-a declanșat la mine în familie, și ce a însemnat pentru mine, muncă de trei ani de acolo să îmi fie strivită, doar pt un lucru mărunt, și ce stres a fost să fiu în față unor cinci oameni care mi-au făcut un dosar gros de câteva palme, să mă întrebe ce am discutat cu Orban la aeronava și ce relație am cu el, îmi e rudă cumva, etc.”

“Îl simțeam și pe el îndrăgostit tare”

“Nu am dat curs acestor porcării, raspunzandu-le că m-au chemat conform regulamentului, nu să mă chestioneze de lucruri personale, și dacă vor, să mă dea afară și să terminăm povestea odată. Nimeni, nu va ști ce am simțit în acele momente în inima mea, umilință primită. Încercăm să îl protejez și pe el. Ei acolo vroiau să ajungă prin mine. La el.

În luna decembrie 2020, eram foarte apropiați unul de celălalt, și chiar îl simțeam și pe el îndrăgostit tare. Îi gestionăm deja de câteva luni bune pagină de Facebook, că băiețîi au zis că s-au cam săturat că ar fi normal să fie plătiți…așa că m-am implicat eu. Răspundeam oamenilor, vorbeam cu ei, îi trimiteam ce considerăm important. Etc. Pe 24 decembrie, m-a așteptat la Modrogan dormind pe canapea, când am ajuns, dormea. Am vrut să îl trezesc sarutandu-l, dar am zis să îl las să doarmă.

Când s-a trezit, era ciufulit și nearanjat, m-a luat în brațe, mă mangaia și mă pupa. Se alintă și eu îl alintam, nu mai exista nimic, nici familie, nici serviciu, nici prieteni, nici oamenii din partid, eram îndrăgostită și dispusă să mor pentru el. Există el, muzică în surdină, întunericul din camera (birou), mirosul lui și țigările, cu geamurile deschise. Asta era atmosfera de fiecare dată pe acolo. Am stat de vorba, etc apoi, fiecare ne-am dus la casele noastre. Vorbeam în fiecare zi prin sms uri.

De revelion, la miezul nopțîi, eu petreceam cu o gașcă din TNL, el era la Sinaia. Mi-a răspuns la mesajul de la fix miezul nopțîi de revelion. În rest, nu a răspuns la NIMENI. Decât a două zi sau după două zile. În prima săptămâna din ianuarie 2021 fusesem convocată la comisie la Tarom. Asta e. A fost prima mare supărare pe el, fiindcă fugea să își asume acest lucru. Că bărbat, nu îmi plăcea atitudinea lui, dădea dovadă de lipsa de bărbăție. Mă duceam peste el cu Mădălina sau Adriana de față.

De ziua mea, în ianuarie, mi-a trimis 7 trandafiri galbeni prin David. I-am scris așa „dacă vrei să rămân lângă ține toată viață, dovedește-mi asta de ziua mea”. În câteva ore, m-a sunat David, șoferul lui Cristi Barbu. L-am sunat, i-am mulțumit. M-a întrebat emoționat tare dacă i-am primit și dacă îmi plac. I-am pozat, i-am trimis. Apăruse la orizont Dinu Vali. A început să îmi povestească toate bețiile, toate petrecerile, toate porcăriile lui Ludovic. Deja le știam, unele nu. Va dați seama, că femeie, să aud de un așa trecut? În sfârșit, am trecut și peste asta.

Nu mă interesează trecutul lui. După ce am fost în comisie la Tarom, mi s-a transmis clar că în martie, contractul meu de muncă, din cauza asta, nu va mai fi prelungit. Eram disperată. În familie aveam o problema mare. Îl rugăm să facă ceva. În final, într-o seară, târzie la Modrogan, l-a sunat pe Bode, eu fiind de față, după ce a citit și el scrisoarea aia făcută de aia și procesul verbal și l-a rugat să mă ajute. Bode, rușine să îi fie, după ce l-am ajutat să ia măsuri în Tarom și să reducă cheltuieli inutile, s-a fastacit. Nici nu l-a interesat. Era perioada negocierilor. Ludovic era f nervos. Și eu. Într-o seară m-am îmbătat și i-am scris că mă pis pe el, că trebuia să îmi trimită sute de trandafiri și nu 7, etc etc etc.. fiindcă lui îi pasă de negocieri, nu de problemele altora. Mi-am cerut iertare și i-am spus că băusem amestecat și că îl iubesc. Normal, un bețiv, poate înțelege comportamentul altui bețiv la mixuri de spritz și pe fond de amărăciune. Să fim realiști. Eu recunosc orice, am tăria de a recunoaște, nu să fug de un adevăr.

Am început să ne cam clătinam relația, din cauza că pe el îl interesa poziția lui, pe mine poziția mea și carieră mea. A trecut și februarie 2021, am avut un scandal la începutul lunii martie la telefon, cred că dacă eram în față lui, mă bătea, respiră repede, de parcă alergase 100 de km, nu că nu merităm o bătaie. Pe fondul acestui moment, toți știau cu Taromul, încercăm să mă salvez, iar alții încercau să profite de moment să mă ia în tabăra lor, de la Rareș Bogdan, Sighiartau, până la proastă aia de Alinuta. Eram pe punctul de a ceda. Nu am făcut-o. Angajarea mea în cadrul Biroului Permanent de la Camera Deputaților, s-a negociat și stabilit la cârciumă lui Laurențiu din Cișmigiu.

Laurențiu, pe care Ludovic îl cunoaște din Brașov, și cârciumă (restaurant) la care Ludovic bea și mânca când era viceprimar al Capitalei. E aproape restaurantul din Cișmigiu de primăria capitalei. Am uitat cum se numește. Nici nu contează. Am fost angajată pe sesiune, pe Biroul Permanent. Alte detalii sunt mai puțîn importante. Ce credeți? Că a avut habar cineva? NIMENI! DOAR NOI ȘI RESPECTIVII știm cum am ajuns eu acolo la parlament. Știa zilnic ce fac. Ludovic mi-a zis clar la începutul anului 2021 că dacă mă dau ăștia din Tarom, să vin la parlament. Am zis, da! Evident.

Normal că mă duceam lângă bărbatul pe care îl iubesc. Nimeni nu înțelegea cum am ajuns acolo la parlament și din nou, „de ce ea”. Ne feream de angajatele lui de la Camera Deputaților. Iar dacă vroiam ceva, intrăm pe ușa din spate. Sau tot la Modrogan în weekend uri.

Dar, cu câteva zile înainte de a pleca din Tarom, șefa mea și sefele, și-au dat seama de răul făcut, plângeam enorm zilnic că trebuia să părăsesc locul în care m-am format, deci sefele mi-au propus să rămân prin următoarea metodă. Să mă transfer pe serviciul „ÎN FLIGHT”, și după ce pleacă Ursu, să revin înapoi pe postul meu. Am stat și m-am gândit. Multe zile. Dar ÎN FLIGHT e un job pentru analfabeți, însă nu era altă soluție.

Însă, gândeam, să renunț la Ludovic, despre care oricum știam că pierde tot, și să rămân aici să îmi văd de viață mea, sau să mă duc în parlament? A fost cea mai grea decizie a viețîi mele până acum. Nu știam ce să aleg. Am ales să mă duc în parlament. Că să fiu lângă el. Nu de altceva. În ultima zi de Tarom, am plâns și parcă știam că nu o să fie bine.

Am simțit că rup o bucată din inima mea, că renunț la o parte din trupul meu. M-am oprit noaptea în față aeroportului în ultima seară și am plâns în genunchi, și de umilință. În nici o luna de zile, fostul meu prieten, pilotul, m-a căutat. Eram la parlament. Mi-a zis să vin înapoi în Tarom și să îl dau dracului pe Orban. Am stat din nou pe gânduri, dar, îmi respect promisiunile și cuvântul dat față de cineva. Ludovic nu îmi spusese vreodată că înțelegerile noastre sau promisiunile făcute reciproc, cad. Așa că, nu aveam motiv să îl părăsesc pe Ludovic. ÎNCĂ! I-am spus fostului prieten cu care nu mai vorbisem din februarie 2020 să nu mă mai caute și să uite de mine. Zis și făcut. În parlament, iarăși îi spuneam tot ce se întâmplă și cum gașcă Sighiartau-Pavel-Rareș se lupta să mă ia de partea lor. La parlament, nu mi-a mai fost prelungit contractul, și de acolo mi s-a rupt filmul. Nu avea curajul să îmi spună efectiv că nu mă mai poate ajută.

Pe 1 iunie seară, am avut al doi-lea mare scandal cu el, după cel de la începutul lunii martie, în care a urlat tare de tot la mine și mi-a zis: „mă, unde ai văzut tu azi mă că am avut timp? Tu vrei să mă bagi în boală mă, vrei să mă bagi în pământ, nu mai pot mă cu ține, habar nu ai tu ce înseamnă să stai să dai mâna cu toți, să stai la poze, să îi asculți pe fiecare, nu mai pot nici de spate”. Iar eu i-am zis după urlete, calmă, că vreau să termin tot și dacă mai vrea ceva de la mine să îmi zică acum. Mi-a spus așa, tot calm, trăgând aer în piept „Da! Te rog, înțelege-mă, ai răbdare și lasă-mă să găsesc o soluție, da Cristina?” M-am gândit, și i-am zis: DA, te sărut și gata. Apoi mai târziu i-am dat mesaj cu iartă-mă și te iubesc mult.

Soluția nu a venit, timpul a trecut. Fostul prieten continuă să mă caute. Tocmai de aceea îl și întrebasem pe 1 iunie seară dacă mai vrea ceva de la mn sau nu, vroiam să mă împac cu fostul iubit și să mă întorc la Tarom. I-am zis după, tot la o beție, când soluția nu venea, tot fără job eram, cu scandal în familie, că fostul mă tot caută și să aibă grijă să nu mă întorc la el. I l am arătat, i-am trimis poze. A părut deranjat tare de tot.

A trimis pe doi tipi să îmi spună să îl înțeleg că nu mă mai poate ajută.

M-a deranjat din nou, lipsa de bărbăție. Mai fac o paranteză, în luna mai 2021, când nimeni, la Teatru de Vara din Herăstrău, nu a vrut să îl aplaude, mă așteptăm la asta că se discutase, m-am ridicat în picioare și mai aveam câțiva prieteni pitiți organizat din partid și le-am zis „când mă ridic eu, va ridicați și voi” și atunci, am creat o falsă impresie și l-am salvat, toți au fost atunci obligați să se ridice. Nici în ziua de azi el nu știe. Eu a trebuit să îi ridic cu forță de pe scaune atunci să îl aplaude pe niște idioți din jurul meu. Iar la final, s-a uitat în ochii mei și ne venea la amândoi la plângem. Știam amândoi ce va urmă. Nu puteam să îl țîn în brațe și să îl pup, de față de toată lumea.

Câteva zile am fost plecată din țară după ce am plecat din parlament. Părințîi, în special mama, dorea să mă țînă cât mai departe de el. A început să îl urască. Când am plecat din țară, era profund afectat. Mă mai sună, că îl sunăm eu, și mi-a zis că la toamna îmi găsește un serviciu că nu vrea să mai plec și crede că și pe mine asta mă interesează, să nu fiu nevoită să plec. Nu am putut să stau plecată. Am venit acasă. A fost bucuros. O luna am lucrat la o firma f mare. Nu îmi găseam locul, nefiind obișnuită cu biroul și spațîi mici. Vroiam înapoi la Tarom.

În sfârșit, în vara lui 2021, i-am zis, iubitule, eu rămân lângă ține necondiționat, te susțîn până la capăt. Hai să uităm de astea. Nu m-am afișat NICĂIERI cu el, la nicio conferință. La PNL eu renunțasem din ianuarie 2021. Dar la Ludovic NU. Știam umilință ce urmează pe 25 sept. Ne vedeam doar când era singur la Modrogan, în weekend uri sau seară târziu, rar, că era mereu plecat. Uneori, era atât de supărat…..încât, își varsă frustrarea pe mine. Mă săturasem de comportamentul urat. Dar, toate discursurile, pe unde a fost, am urmărit tot, și îi ziceam mereu, îl încurajăm, îi spuneam unde mai greșește, îi ziceam dacă îl vedeam cu lacrimi să înceteze, îl îmbărbătăm, chiar dacă stăteam pe șezlong în curte și plângeam că pierdem de câte ori mai pierdea câte o filiala. În iunie sau iulie 2021, două ore cât au durat numărătoarea alegerilor pe București, am petrecut „romantic”, pe scările sălii polivalente. După, seară a plecat la Argeș și vorbeam din mășînă. De câte ori ne vedeam, ne era greu amândurora „despărțirea”. Simțeam nevoia să mai ne scriem sau să vorbim după.

La congres eu nu am fost. Nu am vrut să îl văd umilit în față mea, nu am vrut să fiu umilită. Nu am vrut să îl privesc în ochi umilit, ce aș fi putut să îi spun?

Din cauza frustrării, și înainte de congres, dar și după, nu mai înghițeam comportamentul. Mă departasem. Dar am revenit în noiembrie 2021 din nou, și ne-am reluat joacă. I-am spus să nu își facă partid, fiindcă pică într-o capcană și va fi înlăturat. I-am zis să preia alternativă dreapta, să schimbe numele, că în caz de ceva, va avea alte pârghii. Mă ascultase, dar actualii și viitorii noi trădători, s-au opus vehement, era clar. Oricum, el întotdeauna a ținut cont de părerea mea. Decembrie 2021-ianuarie 2022 a fost frumos, cu COVID. Am ieșit din carantină la o zi după el.

Îi trimisesem un fost coleg de la Tarom după ce terminasem cu covid, care a venit să mă întrebe dacă să se bage la el sau nu, care a și înființat Forță Dreptei Corbeanca. Era normal că tot eu să mă ocup, dar din umbră totală de dată asta,de organizarea și înființarea a Forței Drepte Corbeanca. În februarie 2022 când mă duceam la el la parlament seară după ora 19.30, îmi punea muzică, Pasărea nsh care, Phoenix, față verde, etc….era fericit, îi mai arătăm una altă pe la calculator, la Facebook, bârfeam. Mă întorsesem în decembrie 2021 în aeroport, la RAS lucrăm, la Ivașcu. Am lucrat până în septembrie 2022. Aveam probleme cu anumiți colegi care știau și nu îl suportau, nici pe el nici măsurile luate. Încă trăgeam urmele publice. Cea mai mare ruptură dintre noi doi, s-a produs în martie 2022. Aveam pretenția de la el, de 1 sau 8 martie, doar un LA MULȚI ANI să îmi zică. Pe 8 martie seară, după mai multe pahare de cognac și vin roșu, i-am scris, groaznic. Și mult. Dar nu mai știu ce. Știu că groaznic de urat.

Mi-a zis a două zi la telefon pe 9 martie „iar ai băut? Eu cred că nici nu mai știi mi-ai scris aseară dacă ai băut”. I-am zis, „da, am băut, nu mai știu că am și șters”. A început să mă certe înainte să mă întrebe dacă am băut și să îmi zică cum e posibil să îl terorizez cu atâtea mesaje dacă văd că nu răspunde, nu îmi e clar că nu poate să vbeasca la tel dacă nu îmi răspunde?

Mi s-a părut normal și civilizat, să facă un gest atunci în martie 2022. Totuși!

Și…..fiind întoarsă prin aeroport, fostul prieten mă tot curta, ne întâlneam întâmplător pe acolo. Și… mă și împăcasem, văzând lipsa de educație a lui Ludovic prin care putea bărbătește să facă un gest de 1 sau 8 martie, i-am zis asta. I-am spus la mijlocul lunii martie că m-am împăcat cu fostul prieten, și că deja am făcut dragoste cu el în mășînă lui în parcarea aeroportului, neputând să ne abținem și mă voi întoarce la Tarom și îmi voi relua viață de dinainte și că mă voi și căsători.

De atunci mă urăște în adâncul lui! A sunat la Mihăiță Ursu la finalul lunii martie 2022 să îl dea afară pe pilotul O.G. A fost trecut pe lista neagră și a fost expediat din companie, un pilot comandant cu 14.000 de ore de zbor. La începutul lunii mai a avut ultimul zbor. M-a găsit iubitul vinovată pt asta. Ba mai mult, s-a speriat că Ludovic i-ar putea face și mai mult rău. Iar mă părăsise, nici nu mă simțea convinsă, spunea că gândul meu e la Orban. Vorbise și cu Ludovic la telefon. Doar ei doi știu ce au vorbit. Eu nu cred că voi află vreodată. Acum e pilot la Animawings.

Ludovic a profitat că am fost iar părăsită din pricina lui și pusese pe Facebook, melodia noastră, adică, una dintre melodiile noastre, I’ll never fall în love again, a lui Tom Jones. Prima melodie pe care eu i-am trimis-o.

L-am sunat imediat și a reacționat. Ne-am mai jucat puțîn, iar. Cei care știau, mi-au spus când au văzut piesă la el: „ăstă încă e îndrăgostit de ține”. Mesajul îl știam amândoi, știam ce vrea să îmi transmită. Mama a luat foc când a văzut că mă întorc. Cred că l-a amenințat. S-a retras puțîn. Totul devenise amenințător și pt mine. Dezmostenire dacă mai continui cu Orban. În iulie nu m-am abținut și i-am trimis poze goală cu mine iar lui Ludovic. Oricum, înainte, era ceva obișnuit. Mereu îi trimiteam poze nud cu mine. Îi făceau plăcere.

Când am stabilit că ne vedem, mama a aflat, și a făcut orice să împiedice să ne vedem. Nu știu exact ce s-a întâmplat. A vorbit și cu pilotul, să mă debaraseze de Orban. Și-au dat mesaje. Ei știu ce. Am stabilit cu Ludovic că ne vedem într-o vineri. De frică la ce primise pe telefon de la familia mea, nu mi-a răspuns și nici nu a avut puterea să îmi zică ce. Că să știu și eu. Îmi anulasem o plecare la mare, că să mă văd cu el într-o vineri seară și o sâmbătă în Victoriei, normal, când nu era nimeni. Prin august. Faptul că nu mi-a răspuns la telefon, apoi a sunat și mi-a spus ceva ce nu mai auzisem de la el, de mă blocasem, și nu și-a asumat să îmi spună ce se petrece cu adevărat, am luat cheia și l-am închis la birou, ușa de la un hol.

Nici nu i-a păsat. Pe el cred că mai mult îl interesează melodiile noastre, inclusiv Aurelian Andreescu, că tot eu i le-am trimis. Nu a trecut mult după închiderea în birou, că iar am început să vorbim la final de septembrie. Eu eram din nou cu pilotul. Eram la Cluj cu el, deci tocmai ajunsesem, când cine mă caută de dimineață? Ludovic. Care știa de undeva, de la ai noștri comuni, că sunt la Cluj, în mini excursie, cu pilotul. Dar cum m-a căutat? Pe Facebook. Nu mai eram dispusă să renunț iar la pilot. Mama era calmă. Terminase cu scenariile, nervii, ura, și conturile false de Facebook.

În octombrie nu ne-am văzut. A aflat că mi-am făcut firma de construcțîi. Nu lipseau „like-urile” lui Lud de pe Facebook către mine. Eu, IGNORE. Și scrisese ceva vag. Am ajuns la Reșița, în octombrie, prin oamenii lui Ludov, încercând să iau un contract. A trebuit să îi zic. În noiembrie, a organizat o scenetă, două defapt. Prima nu i-a ieșit, cea dintr-un parc. Că nu m-am dus. Fusesem invitată de către un prieten comun, care nu va cunoaște, dar știe alte detalii. Nu mă dusesem, că nu am vrut. Iar în IOR, fusesem invitată de acelaș om împreună cu altcineva să plimbam animalele. Când am văzut că e acolo Ludovic și campania, am vrut să plec.

Nu îl pot ierta pt faptul, că pt a-și proteja imaginea, mă denigrează în față altora și cum bine știm amândoi, din gelozie și ura, pt faptul că în acest cerc este și acel pilot cu care el a dus lupta tăcută. Și-a propus să mă jignească. Dar când a trimis-o pe amanta lui Barbu în luna aprilie 2022, două săptămâni să mă spioneze la serviciu? Pt că se știe cu fostul meu șef și a angajat-o la mișto pe țipă, a pus-o pe tură cu mine…..că să afle tot de pilot? Iar ea, mi-a zis să plec imediat de la locul acesta de muncă și să merg la parlament. M-a dus la parlament pe 9 mai, și a zis că nu plecăm de acolo până când nu urc la Ludovic să mă împac cu el și să îi zic că eu trb să lucrez și să mă întorc la parlament. Nu am cedat. Nu am făcut asta. Dar am aflat că Ludovic mi-a transmis dacă mai e sau nu iubirea viețîi mele, dacă nu a mers faza, după aproape o luna a pus Tom Jones pe facebook, aici a funcționat, mă emotionase. Pușcăș se ruga de mine în luna mai și toată vara să mă înscriu în FD. Oare de ce? Credeți că FD avea sau are nevoie de mine? Sau Ludovic avea nevoie?

În sfârșit, ne-am împăcat în noiembrie, iar, în IOR, iar în următoarea săptămâna eram așteptată la Forță Dreptei să mă înscriu. I-am zis clar că pt el o fac și nu pt altceva. Mama a aflat, a făcut pe dracu în patru să afle, și a blocat treaba asta. Iar scenarii, mesaje, etc.

Când a fost la Casă Românească în prima săptămâna din decembrie, am sunat acolo și i-am trimis papanași. I-am zis că vin la Sibiu. I-a fost atât de frică să îmi spună că o să fie și soția acolo, încât să nu spun ceva, să nu zic poate și treburi politice din răzbunare, să nu fac show. S-a justificat că în apartament a avut două dormitoare și a dormit separat, de parcă i-aș fi cerut socoteală. La București, i-am zis niște chestii prin mesaje. M-am oferit să îl duc cu mășînă când am timp, eu sau trimit pe cineva, că nu e normal și în regulă să meargă singur și cu metroul. L-a înfuriat asta. Iar în săptămâna de dinainte de CRĂCIUN a avut un comportament EXECRABIL. Mi-am asumat toată situația ORBAN. Și așa, nu e frumos să mă aștepte mereu cu picioarele pe masă, că nu suntem în sufragerie. Sau să vorbesc cu perețîi până termină căcatul ăla de joc.

Mi-am călcat în picioare familie, iubit, locuri de muncă, prieteni, principii de viață, moralitate, interesele, demnitatea și onoarea. Pentru gelozia lui, ura pe persoanele apropiate pt faptul că a pierdut autoritatea, nu sunt obligată să accept jignirile lui. Să își asume!

Au ajuns oamenii să îmi zică din trecutul lui, de la faptul că s-a destăinuit cuiva că bea din cauza soției, sau că soția l-a înșelat cu un prieten (asta cu mulți ani în urmă), sau că a murit un om din cauza lui din camarila lui Stolojan, și că l-a lăsat în agonie, sau că în 2007 a făcut sex cu două femei jurnaliste, beat fiind, și e șantajat cu acel video și cu câte și mai câte povești….cu barurile de streaptease, sau când de culcă cu tinere pe la petreceri câte o noapte, ori le pipăia prin băi pe la cluburi.

Nu mă interesează nici cine îl târa în băi, holuri, birouri, cu rușinea când se îmbată și nu m-a interesat nimic.

În primul rând, nu va reuși să ajungă acolo unde vrea, nu din cauza trecutului. Ci din cauza faptului că e înconjurat de oamenii de jos, de mediocrii, de oameni nespălați și murdari în jurul lui, și la propiu și la figurat. Nu ai cum să ajungi și să te mențîi în funcțîi mari cu oameni care nu au harul în viată de a stă sus. Păcat de el! El putea să fie altfel!

Am avut momente multe în care am vrut să renunț din cauza tuturor presiunilor. Salariu, poziția la serviciu, ceartă cu familia, etc. De fiecare dată când simțea sau vedea acest lucru, mă trăgea înapoi sau punea oamenii să mă sune sau să se vadă cu mine. Adevărul e că niciodată nu am avut puterea să renunț la el. M-am afundat în necazuri din cauza asta.

Știu că el este misogin și nu îi place defapt ideea femeii în politică.

I-am făcut mereu cadouri. Cravate, parfum exclusivist, chitară, diverse. Îmi plăcea să îi duc câte ceva. Ar fi fost bine să se comporte că un adevărat gentleman, să îmi arate că e un bărbat puternic și adevărat. El a ales totul! L-am amenințat uneori, în 2022 că o să public tot datorită comportamentului. Eu am păstrat timp de un an și jumătate toate mesajele noastre, pt mine. Le-am șters la un moment dat. Ce am, le am de la prietenele f apropiate cărora le trimiteam, au rămas în conversațîi. Nici nu le inter politică. Niciodată nu mi-a dat prin cap să îi fac rău. Nu voi publică nimic.

Dar că să înțeleagă anumiți oameni, e bine să îi informez. Întotdeauna, oricum, m-am întrebat dacă cumva el e altă persoană în viață privată, și mereu m-am mai întrebat, de ce un om inteligent, nu poate să urce și să rămână sus de tot. Din cauza celor din jur, pe care i-a ales prost mereu, crezând că îi sunt prieteni. Ei bine, îl vor vinde. Și nu e el singurul care a contribuit să își aleagă persoanele din jur.

Alegi să fii un om simplu, rămâi un om simplu, că tot omul de rând. Alegi să devii și să rămâi rege, te comporți că un rege, că să poți rămâne un rege. Nobilimea nu se amestecă cu oamenii simpli, de rând.

ÎI mulțumesc bărbatului pentru care am dat tot, pentru tot ce mi-a oferit. Psd ul nu m-a alungat din țară, dar el, da. Am semnat contract de muncă pe cinci ani cu al doilea cel mai mare aeroport din Germania. La 1 februarie părăsesc România, cu mășînă personală și bagajele, sau și mai rapid dacă actele de locuire acolo sunt gata. E cea mai mare durere, dar aici nu mai sunt primită la aeroport, pe un salariu mare și poziție bună, din cauza prețului ce îl am de plătit pt Ludovic. Probabil că nu mă voi mai întoarce niciodată.

Acum, nu are decât să mă facă cu ou și cu oțet în față tuturor!” (ziare.com)