Adoptarea de către Guvernul Cîțu prin ordonanță de urgență a mecanismului „participării personale”, prin care statul va deconta către unitățile private o parte din costul spitalizării, este considerată de Vasile Ernu un act de corupție. Scopul fiind privatizarea sistemului de sănătate în beneficiul unei „elite parvenite”, după cum susține scriitorul și comentatorul politic într-un articol publicat de Libertatea.
Încet, dar sigur ni se pregătește privatizarea, fie și parțială, a sistemului de sănătate. Nu o privatizare în termeni clasici, ci mai degrabă un acces al privatului spre banii publici și așa foarte puțini. Colega noastră Victoria Stoiciu ne arată de ce coplata, redenumită acum „contribuție personală”, este „un pas spre privatizarea sănătății pe banii noștri”.
Sorin Paveliu, unul dintre marii noștri specialiști în domeniul Sănătății Publice, ne avertizează și el: „Lovitura pregătită de Guvernul Cîțu sectorului sanitar de stat dezvăluie că indiferent de cine deține frâiele puterii, influența banului este mai puternică decât interesul public”.
Am mai spus, repet a suta oară. Corupția e ceva damnabil, însă corupția de stil vechi e mult mai ușor de combătut. Dar cel mai important: ea nu destructurează statul și mecanismele legale și instituționale. Faptul că un partid deturnează fonduri nu schimbă natura structurii legilor, statului, instituțiilor. Doar le afectează funcționarea. Dar totul poate fi reparat.
Corupția de stil nou la care asistăm azi este infinit mai periculoasă. De ce? Schimbă natura statului, legilor, instituțiilor. După „furtul legal”, nimic nu mai poate fi reparat.
Ce se întâmplă acum în sistemul de sănătate este acest furt colosal: un „furt legal” prin care banii statului sunt făcuți cadou sectorului privat. Scurt: ai bani – trăiești, nu ai bani – mori.
Profesorul de filosofie Paul Gabriel Sandu sesizează bine: „Privatizarea sănătății via OUG, prin introducerea coplății pentru internări la privat este un caz școală de corupție. E un caz în care bani din bugetul statului sunt redirecționați către companii private. În acest caz, spitale private. Faptul că această tranzacție e făcută printr-o lege este cu totul secundar. Mai ales de vreme ce impactul acestor măsuri va reverbera în întreaga societate”.
Sistem subfinanțat din care se mai taie
Acum pare limpede care era rolul lui Costache, numit ministru al sănătății în timp ce era angajat al Sanador. Și e limpede de ce actualul ministru al sănătății este un director de spital privat. Nu i se pare nimănui ciudat faptul că un director de spital privat sau un angajat al unei mari rețele de clinici private ne spun că ar trebui să privatizăm în acest mod sistemul de sănătate?
E clar că scopul subfinanțării cronice a sistemului n-a fost altul decât acesta: privatizarea lui. Că dacă serviciile sunt slabe, soluția nu e schimbarea managementului, nu este creșterea finanțării, nu este aducerea unor oameni competenți, ci… privatizarea.
Citeşte întreaga ştire: Despre „furtul legal” din sistemul de sănătate și o întrebare care mă doare: Unde au dispărut „luptătorii anticorupție”?
