De ce se încăpățânează democrația să nu se plieze după noi? De ce nu putem avea o democrație cu adevărat după chipul și asemănarea noastră? De ce, atunci când încercăm să o facem a noastră, originală, cum vreți, ea, democrația, fuge de noi?
Eu cred că e simplu. Democrația înseamnă principii, iar în timp ce opiniile sau convingerile se pot modifica – bazat pe fapte, principiile rămân aceleași. Mereu. Este același motiv pentru care democrația este o construcție permanentă, mereu fragilă, mereu de apărat, de consolidat și o construcție niciodată terminată! Dacă o dorești, muncești pentru ea câtă vreme exiști. E simplu și e greu.
Da, democrația este frustrantă, extrem de frustrantă! Nu ne iese mereu – mă refer la cei de la putere, așa cum vrem. Nu suntem singuri pe scena politică. Mai este opoziția, mai este presa, mai este opinia publică, mai apar provocări sau surprize.
Dar să ne uităm la un exemplu concret. Acasă. Avem la putere un guvern care nu este emanația unor alegeri generale ci a unor jocuri politice în parlament, care l-au adus la putere – de mai multe ori în câteva luni și care, prin vocea primului ministru 2, Ludovic Orban (primul ministru real este, desigur, Klaus Iohannis), nu prididește să se comporte ca și cum ar fi câștigat alegerile generale măcar cu 70%… Adică, tot ce face e bun, tot ce zice e adevărat, iar toți cei care gîndesc altfel sunt proști… Mai ales parlamentul, cel care, ÎN CONCORDANȚĂ CU ORICE PRINCIPIU DEMOCRATIC, ține și trebuie să țină guvernul în șah, îl ține responsabil, îi dezbate ideile și da, chiar i le modifică. Pentru simplul motiv că un guvern este emanația parlamentului, adică a votului popular și NU invers.
Acesta este sensul separației puterilor în stat.
Iar parlamentul, chiar dacă ar vrea, nu poate deveni unul dictatorial tocmai pentru că îi lipsește componenta executivă și instituțională. Parlamentul nu poate face lucruri să se întâmple, concret, nicăieri. Parlamentul dezbate și votează cum trebuie făcute lucrurile, pe lege, de către cei îndreptățiți să le facă. Este atât de greu de înțeles?
Dar haideți să vedem un alt exemplu, Marea Britanie, unde guvernul actual este emanația unui parlament în care Conservatorii au câștigat, în Decembrie anul trecut, istoric și decisiv. Ai putea crede că primul ministru trăiește în paradis! Este și primi ministru, desigur, dar și președintele partidului care a câștigat covârșitor. Doar că nu este așa.
Guvernului și primului ministru LE ESTE FRICĂ de parlament și așa trebuie să fie! Parlamentul nu este corul lor de aplaudaci, este un organism real și viu al democrației. Fiecare vot legislativ trebuie să fie câștigat de guvern convingându-și PROPRIII parlamentari! Ai putea crede că aceștia ar trebui să fie recunoscători liderului care le-a adus rezultatul istoric și să se bucure că au fost aleși. Nici pe departe! Iar asta este o democrație adevărată, cu tot ghiveciul politic și conceptual care există la ora asta și de câțiva ani în Marea Britanie.
Revenind la noi. Guvernul actual nu a câștigat alegeri și nici nu a fost în stare, cu tot ajutorul neconstituțional al lui Klaus Iohannis, să declanșeze altele. Oricum, pentru Iohannis, Constituția este… Pur și simplu este. Și totuși, guvernul Iohannis-Orban ar avea pretenția ca acest parlament să nu (le) facă nimic, să nu dezbată nimic, să nu modifice nimic, în principiu să aplaude sau să tacă.
Vă dați seama cum ar arăta democrația noastră firavă dacă PNL ar câștiga alegerile la noi ca și Conservatorii în Marea Britanie?
