”Este incorect ca cineva care câștigă un salariu mare să plătească 10% din acel salariu, iar cel care câștigă un salariu mic să plătească o contribuție mult mai mică, ei beneficiind practic de aceleași servicii atunci când ajung la spital. Atunci, ar trebui să gândim un plafon până la care să percepem contribuția de sănătate” zice Ministrul Finanțelor, Dan Vîlceanu.

Statul modern a inventat statul social care se bazează mult pe solidaritate și redistributie: și asta se manifestă în impozite – scrie Vasile Ernu. Cei bogați plătesc mai mult, cei săraci mai puțin pentru a oferi șanse egale la viață pornind de la șanse egale la educație și sănătate. De ce? Pentru că asta duce la o societate mai dezvoltată – e în beneficiul întregii societăți. Și mai ales duce la o societate mai sigură și mai puțin violentă. Elita bogată a înțeles că prețul păcii sociale se plătește: inegalitățile prea mari produc violență, războaie civile, revoluții.

Imensa pace lungă a Europei din ultimii 70 de ani se datorează acestui mecanism al statui social – care are la bază redistribuția, creșterea nivelului de trai a tuturor păturilor sociale și micșorarea inegalităților.

Dar să explic mai simplu pentru acest ministru cinic și impotent mental. Ca și șefului lui Cîțu, episcop la secta Ayn Rand.

De ce avem nevoie de impozite de solidaritate pentru educație și sănătate? De ce să nu ne descurcăm pe cont propriu: ai bani – ai educație nu ai bani nu ai educație sau ai bani, ai sănătate – nu ai bani, nu ai sănătate.

Nu o să apelez la morală, la bine comun, la creștinism și alte elemente emotive și valori umane universale. Acești băieți nu au treabă cu asta: ei gândesc în termeni de business, în termenii celui mai cinic darwinism social: cel puternic învinge și ia tot – cel slab să moară.

Doar că societatea e puțin mai complicată, darwinismul social se poate răzbuna crunt. Hai să vă explic ca în junglă. Pentru că junglă vreți.

E în interesul vostru să împărțiți din banii pe care-i furați, sau pe care-i luați prin scheme semilegale sau poate făcuți chiar cinstit. Cu toate că de când e lumea și pământul nimeni nu s-a îmbogățit prin muncă – prin muncă poți câștiga bucățica de pâine de zi cu zi pentru familie și hemoroizi. Dar nu asta e subiectul.

De ce e în interesul vostru?

Copilul vostru, viitorul vostru este educat bine – excelent. Bine faceți. Dar dacă copilul vostru are în jur 99% de copii needucați ce se întâmplă? Singur e un mare dezavantaj pentru el. Dar și un mare risc.

Să zicem că vă faceți o bulă – școală privată, aduceți acasă echipe de profesori etc. OK – și Țarul Niki făcea la fel – știți cum s-a terminat? Pentru că junglă au creat în jur. Voi chiar doriți să produceți o lume în care copilul vostru să trebuiască să meargă cu bodyguarzi pe stradă?

Pentru că lipsa de educație produce sărăcie și inegalitate cruntă iar sărăcia și inegalitatea socială și economică produce violență. Dintr-un ghetou foarte sărac ies cam așa: cerșetori, forță de muncă foarte ieftină și diverși bandiți sau revoltați.

Într-o zi copiii voștri trebuie să conducă acest ghetou: pe cerșetori o să-i ia la mișto, pe cei mai supuși o să-i folosească pe post de forță de muncă ieftină dar într-o zi se vor întâlni și cu bandiții sau revoltații. Bandiții au o singură întrebare fundamentală: banii sau viața. Adică pentru mintea ta de ministru al economiei: redistribui sau îți iau gâtul. Asta e forma lor de supraviețui într-o lume a junglei creată de voi. Pricepi? Nu e mai bine să redistribui legal decât să-ți ia gâtul? O spun ca un om care a lucrat cu bandiții – doar la asta se gândesc. Și nu o consideră crimă: pentru că ei văd în conducerea actualului regim bandiți mai mari ca ei – care fac nedreptăți infinit mai mari. Și nu prea am argumente să-i contrazic.

Hai cu sănătatea. Sănătatea este întotdeauna sănătate publică. Sănătatea nu e pe cont propriu ci pe contul întregii societăți. Dacă nici în pandemie nu ați înțeles înseamnă că sunteți nu doar proști și cinici ci și lipsiți de instinct de supraviețuire. Proștii cu bani și agresivi precum ”guvernul meu” sunt cei mai periculoși. Nu mai intru în detalii că îmi insult inteligența.

Sănătatea văzută de ”guvernul meu”: ai bani te lecuiești, trăiești – nu ai bani, mori. Bun dar virusul, boala în marea ei parte este transmisibilă. La ce bun că e sănătos copilul tău când al meu o să-i tușească în freză și o să moară și al meu și al tău? Pentru a nu muri al tău trebuie să trăiască și al meu. De aceea cotizăm fiecare după venituri, gradual – ca să trăim sănătoși împreună. Ca să trăiască sănătos copilul tău e nevoie ca și cel din ghetou să fie sănătos, e nevoie ca întreaga societate să fie sănătoasă. De asta sănătatea e mereu publică, nu privată, pe cont propriu.

Pentru tine a muncit o societate întreagă ca să ajungi unde ai ajuns: școală, sănătate, infrastructură gratuită, adică din taxele tuturor – și ce folos? ”Guvernul meu” devine un risc pentru întreaga noastră societate: pentru că transformă statul într-o feudă pentru o mică elită: restul în junglă. Dar jungla se poate răzbuna. Să vă ferească Forța de furia populară a celor mulți, flămânzi, bolnavi și needucați.

Hai ultima variantă: poate, poate. Că tot suntem o țară agrară: un exemplu din agricultură.

Un faimos fermier american. Povestea e culeasă de pe net:

”/ A fost odată un fermier care cultiva porumb de calitate excelentă. În fiecare an câștiga premiul pentru cel mai bun porumb cultivat. Un reporter l-a intervievat și a aflat ceva interesant despre metoda lui de lucru. Fermierul i-a spus că își împarte porumbul de semănat cu vecinii săi. „Cum îți poți permite să împărtășești cel mai bun porumb de semănat cu vecinii tăi atunci când aceștia intră în competiție cu tine în fiecare an?” a întrebat reporterul.

„Păi cum, domnule”, a spus fermierul, „nu știați? Vântul preia polenul din porumbul maturat și îl învârte din câmp în câmp. Dacă vecinii mei cresc porumb inferior, polenizarea încrucișată va degrada constant calitatea porumbului meu. Dacă vreau să cultiv porumb bun, trebuie să-mi ajut vecinii să cultive porumb bun.

”La fel și cu viețile noastre … Cei care doresc să trăiască cu sens și bine trebuie să contribuie la îmbogățirea vieții altora, pentru că valoarea unei vieți este măsurată de viețile pe care le atinge. Iar cei care aleg să fie fericiți trebuie să-i ajute pe ceilalți să găsească fericirea, deoarece bunăstarea fiecăruia este legată de bunăstarea tuturor … /”

Societate de unul singur, pe cont propriu, nu există: e un iad social. Vrem asta? Nu cred…

Atât.

Vasile Ernu / Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.