Președintele Klaus Iohannis și alți doi prezidențiabili, Dacian Cioloș și Rareș Bogdan, au sărit pe justiție pentru că nu s-a aliniat propriei lor opinii despre cum ar fi trebuit să decurgă cercetările în dosarul „10 august,” scrie Cătălin Tolontan în Libertatea.
Când președintele Ion Iliescu și premierul Adrian Năstase, fără să o declare public, vorbeau cu Rodica Stănoiu, era în neregulă.
Când Călin Popescu Tăriceanu îi cerea printr-un bilețel președintelui Traian Băsescu, „Dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect?”, era în neregulă.
Acum, când președintele Klaus Iohannis are solicitări imperative adresate ministrului justiției despre rezolvarea unui dosar, nu poate fi în regulă.
Dacă acceptăm că avem un bun comun, numit Constituția României, care prevede separarea puterilor în stat, atunci îl apărăm, indiferent cine și de ce vrea să-l dea de pereți în interes propriu.
În acest caz, interesul politic al președintelui Iohannis, al premierului Câțu și al liderilor Cioloș și Bogdan transpare cu forță: electoratul de dreapta. După o judecată de tip „Facebook”, ei vând propriilor alegători o minciună, ca să nu piardă „like”-urile.
Minciuna distribuită constă în ideea că e corect ca decizia procurorului sau a judecătorului să fie supusă cenzurii președintelui și guvernului, în calitate de posesori ai unei înțelepciuni superioare și ai unui simț divin al dreptății pe care „birocrația” judiciară nu are cum s-o posede, pentru că funcționărimea nu ar fi legată la sensul istoriei și la pasiunea de vigilante a mulțimii.
De decenii, în interpretarea acestor șefi politici, regulile de fier ale democrației reprezentative sunt bune când le convin și rele când îi deranjează pe ei și partidele lor.
În cazul lui Klaus Iohannis, așa cum au semnalat și două asociații de magistrați, reflexul nedemocratic se îmbină și cu ipocrizia, pentru că el a numit conducerea parchetelor care au rezolvat cazul „10 august”. Și a făcut-o împotriva recomandărilor forurilor justiției.
Asta da, este prevăzut în designul constituțional. Când numești o anume persoană în fruntea instanțelor sau parchetelor validezi o platformă de gândire, un fel de a organiza lucrurile, o linie juridică, prioritizări și limitări. Iohannis a optat și acum are un răspuns.
Mai departe însă, ce face un procuror, ce fac ofițerii judiciari, cum arată investigațiile și soluțiile dintr-un caz, e meseria magistraților. Ce decid curțile, e tot responsabilitatea lor.
Daria Isabela Miheț, judecătoarea care a respins redeschiderea dosarului „10 august”, este una dintre cele întâlnite de dosarul Colectiv, în lungul traseu al acestuia, caz în care primarul Piedone și alți inculpați au primit pedepse foarte mari. Atunci era bună, nu?
Justiția se face în cadrul legii, pentru interesul public și cu atenția oamenilor ațintită și vie. Însă fără bilețele, amenințări sau cațavencisme de la politicieni.
Citeşte întreaga ştire: „Tudorele, fă ceva!”. De ce să-i permitem lui Iohannis să someze justiția într-un dosar, gest care a indignat când a fost făcut de PSD?
