Sunt abia în septembrie alegerile acelea în PNL, Cîțu vs Orban. Scăndăluțuri cusute cu ață albă izbucnesc din te miri ce. Mai nou avem și o luptă culturală a „europenilor” cu „conservatorii”, de mai mare râsul.
A ieșit Orban cu o declarație ridicolă despre aripa useristă, cum că parcă nu trăiesc în țara asta, unde toți ținem post și ne spovedim înainte să intrăm în supermarket sau la mall. Orban l-a descoperit pe Dumnezeu în turneul de convingere a peneliștilor din țară și a apelat la cea mai facilă cale de a face campanie: românismul cu pâine, sare și anti-LGBT. Au sărit „europeniștii” să explice că Orban e un fel de AUR, ca și PSD-ul, ca oricine nu e din tabăra lor. De parcă peneliștii lui Cîțu (Rareș Bogdan și compania) nu au votat împotriva avortului în Parlamentul European). Și Clotilde Armand e cu unele declarații tot din AUR – că doar era și ea împotriva parteneriatului civil între cetățeni de același sex. Așa cum am tot explicat pe aici, acest război cultural e de un fals revoltător.
Dar e un fals global, deci cu putere mare de a deveni adevărat. Acum 5 ani, puteam trece fără zarvă și un parteneriat civil și nu o mai ardeam aiurea atâta cu marea luptă cu LGBT-ul. (Animalul mare și sperios, PSD, a ratat șansa să fie mare și cu sânge în instalație, nu e prima oară). S-au găsit americanii ultraconservatori să bage bani aici și să aducă toate prostiile de peșteră: antiavort, antigay, antimarxiști. Propaganda a fost și e atât de agresivă, încât am văzut din ce în ce mai mulți oameni care n-au din ce plăti facturile foarte îngrijorați de apariția sexomarxiștilor.
Culmea e că unii americanii bagă bani fix acolo unde bagă și rușii bani: în aburirea cetățeanului de la periferie cum că gay-ii și avorturile sunt problema. Naivii cred că Putin se bate cu americanii în propagandă.
Greșit: în unele chestii se completează, e pe aici o adevărată olimpiadă a conservatorismului. Ungaria și Polonia nu sunt în așa hal întâmplător. Cu mențiunea că și ultraconservatorii germani au vină imensă, puțin comentată, în umflarea unui personaj precum Viktor Orban. Rețineți însă paradoxul: acuzația de bolșevism va veni și de la americanizați fanatici, și de la putiniști sau ortodoxiști fanatici. O știu, sunt pățit. De ce se întâmplă asta? Pentru că nimic nu e mai e subversiv și periculos decât să le zici patronilor ruși, americani sau români un singur lucru: salariu!, drepturi!, și plătește taxe!
Citeşte întreaga ştire: Cum mi s-a părut că am nimerit într-un Telejurnal din anii ’80. Săptămâna manipulărilor grosiere
