Planul Național de Redresare și Reziliență trimis de Guvern la Bruxelles pe 31 martie este un document stufos, plin de poezie birocratică care, uneori, ascunde proiecte surprinzătoare. Este foarte mult de discutat despre principiile pe care se bazează acest PNRR, despre faptul că Guvernul a decis să împrumute 15 miliarde de euro pentru a investi o mare parte dintre ei în mediul privat.
Practic, cetățenii României vor fi obligați să plătească, prin taxe și impozite, dezvoltarea unor companii private care nu au nicio obligație față de stat. Schema este simplă: guvernul împrumută bani pe care mai apoi îi transferă în mediul privat sub formă de fonduri nerambursabile, granturi, ajutoare de stat. Statul investește, practic, în respectivele companii bani împrumutați, dar nu obține ceea ce ar obține orice investitor, adică acțiuni.
Este o generozitate uimitoare pe banii noștri, căci noi și urmașii noștri vom plăti acele împrumuturi, fără a beneficia nici măcar de discounturi de investitori la produsele și serviciile livrate de către companiile pentru a căror dezvoltare vrea guvernul să se împrumute astăzi. Dar este o discuție lungă, care ar fi trebuit să aibă loc înainte de întocmirea PNRR-ului și ar fi trebuit tranșată în Parlament.
„Reformă” este unul dintre cele mai folosite cuvinte din documentul trimis de Guvernul Cîțu către Comisia Europeană. Cuvântul apare în document de 965 de ori, așa cum remarca și Costi Rogozanu, dar rareori reforma din PNRR are rolul de a realiza un progres. Se întâmplă, în unele cazuri, ca pretinsa reformă să nu însemne decât dublarea unor structuri deja existente, încărcarea schemei de personal și cuplarea la robinetul banilor publici a unor oameni care nu-și găseau locul până acum.
Libertatea a scris despre înființarea ANDIS, Agenția Națională pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate, pentru care guvernul vrea să aloce, din PNRR, 40 de milioane de euro
ANDIS ar trebui să se ocupe de construirea noilor spitale regionale, iar cea mai mare parte din cele 40 de milioane (39,5 milioane, mai exact) s-ar duce, în următorii 3 ani, pentru consultanță (12,5 milioane) și elaborarea de ghiduri metodologice (27 de milioane).
Plata celor 78 de angajați ai ANDIS (25 preluați de la Ministerul Sănătății și 53 angajați noi) nu este prinsă în PNRR, ea urmând să fie făcută din bugetul ministerului. De ce este nevoie de ANDIS, în condițiile în care există deja structuri care să se ocupe de construirea spitalelor, este greu de înțeles. Aproape greu. Pentru că, de fapt, posturile deja existente sunt ocupate, iar oamenii sunt dificil de concediat. Soluția pentru a oferi noi posturi bine plătite la stat este înființarea de noi structuri. Chiar dacă acestea costă. Nu contează. Doar nu plătește vreun ministru din buzunarul lui, plătim toți, din buzunarul comun, împrumutându-ne.
Tot în PNRR găsim reîncălzită o ciorbă preparată în 2016 de către Guvernul Cioloș, dar niciodată servită până acum.
În 2016, guvernul de atunci a dorit să înființeze o nouă companie în domeniul infrastructurii rutiere: CNIR (Compania Națională de Investiții Rutiere). Ordonanța de urgență emisă în 2016 nu a devenit însă lege, sub guvernele care au urmat, pentru că nimeni nu a vrut să dubleze CNAIR-ul cu o nouă companie, nu neapărat utilă. În martie anul acesta însă, împinsă de la spate de aripa USR-PLUS a coaliției, ordonanța din 2016 a devenit lege, iar CNIR și-a început drumul spre existență, ba a prins și un loc fruntaș în PNRR, la capitolul reforme.
În fapt, CNIR va funcționa în paralel cu CNAIR timp de 3-4 ani. CNIR se va ocupa doar de realizarea investițiilor rutiere mari, iar CNAIR, de administrarea și întreținerea infrastructurii. Dar trecerea investițiilor de la CNAIR la CNIR va dura, în primii 3-4 ani de investiții ocupându-se ambele companii.
CNIR înseamnă alte noi 400 de locuri de muncă, pentru început, un buget separat și noi structuri de conducere.
La CNAIR nu mai era loc pentru posturi de șefi și șefuleți, așa că soluția firească este dublarea companiilor responsabile de un domeniu, în condițiile în care același guvern care dublează agenții și companii de stat promite Bruxelles-ului eficientizarea companiilor și instituțiilor statului.
Până la coordonarea construirii infrastructurii rutiere promise prin PNRR, CNIR înseamnă, pe lângă sutele de angajați, sediu nou, computere noi, mașini noi, mobilier și tot ce-i trebuie companiei de stat pe lângă casă.
Autostrăzile din PNRR trebuie finalizate până în 2026, dar compania care se va ocupa de construirea acestor autostrăzi va fi complet operațională de-abia prin 2024-2025. Perfectă coordonare, superbă reformă.
CNAIR, compania deja existentă care se ocupă de infrastructura rutieră (atât de întreținere, cât și de investiții), are, spre deosebire de CNIR, un mare defect: nu poate fi privatizată. CNIR însă poate fi privatizată. Chiar dacă în PNRR nu se face nicio referire la o viitoare privatizare a acestei noi companii, nu este greu de ghicit că soarta companiei asta va fi. Ar fi păcat ca cetățenii să nu se împrumute azi pentru a pune în viitor o companie cu un portofoliu important pe tava unui investitor cât de cât strategic.
Miniștrii României se joacă foarte ușor cu proiectele, pseudo-reformele și cuvintele mari, dar o fac pe banii pe care-i împrumută în numele nostru, fără să ne ceară nici măcar părerea. Dacă le-am cumpăra fiecăruia un computer de gaming și licențe pentru jocuri de strategie care să le dea senzația că sunt dumnezei, am scăpa, sunt convins, mult mai ieftin.
Patrick Andre De Hillerin / Libertatea.ro
