Guvernanții ne propun un plan în forță de primit 29 de miliarde de euro, dintre care peste 14 miliarde împrumutate, fără să aibă răbdarea să ne explice și nouă ce vom face cu ele și cum vom da datoria înapoi.
În mod straniu, complet în afara tiparelor comunicaționale, după întoarcerea premierului Cîțu de la Bruxelles am avut parte de o tăcere adâncă.
Prim-ministrul Florin Cîțu s-a deplasat la Bruxelles în fruntea unei delegații ministeriale nenumite pentru a regla detaliile legate de Planul Național de Redresare și Reziliență. Asta, după o a doua respingere informală a planului trimis de România către autoritățile europene. Pe rând
Primul plan, conceput pe genunchi în campania electorală, a fost respins încă de la finalul anului trecut.
Următorul, întocmit în așa fel încât să mulțumească toți membrii coaliției guvernamentale, a ajuns să cuprindă proiecte de peste 40 de miliarde de euro, când UE alocă României pentru PNRR doar puțin peste 28 de miliarde – DIN CARE JUMĂTATE CA ÎMPRUMUT! Evident, și această fantezie cu bani europeni a fost respinsă.
La revenirea din Belgia am aflat planul: „Va fi bine” Așteptam, la întoarcerea premierului de la Bruxelles, o amplă dare de seamă.
Așteptam să ni se spună ce s-a rezolvat, ce s-a discutat, cam cât din planul ministrului Ghinea rămâne în picioare și cam cât trebuie refăcut. Așteptam fie și o conferință de presă în care să ni se prezinte cu tam-tam ultima mărgică a guvernului
#româniitrebuiesăștie este strigătul de propagandist facebook-ist al domnului prim-ministru. Cum mai aruncă vreo informație cât de cât favorabilă, fie și trunchiată, cum ne spune că trebuie să știm.
Ei bine, de data asta am primit doar generalități. În mare, e bine, o să facem o să dregem, dar nu vă putem spune încă ce, exact. Miniștrii vor munci 24 de ore din 24 și o să vedeți dumneavoastră. Urale, aplauze prelungite
În fapt, Florin Cîțu s-a dus la Bruxelles încercând să-i îmbuneze pe oficialii europeni cu niște promisiuni de reforme. Reforme din domenii pe care UE nu le-a cerut, în mare parte, dar pe care guvernul pare că vrea cu tot dinadinsul să le promoveze ca fiind cerute de undeva de sus. Tot ce are coaliția nepopular în plan a fost trecut de urgență pe lista așa-ziselor reforme cerute de UE. Reforma salariilor și a pensiilor, de exemplu, n-a fost cerută de UE, dar a fost promisă de guvernul României. Unii vorbesc și despre reformele din justiție, deși, iarăși, UE nu a condiționat PNRR de așa ceva.
Problema legării unor reforme de PNRR este că Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență spune foarte clar că neîndeplinirea reformelor asumate la angajarea PNRR duce la sistarea plăților.
Altfel spus, dacă actuala coaliție nu va reuși să realizeze o reformă a pensiilor așa cum s-a angajat, nu vor mai veni nici banii pentru căi ferate.
Nu pare o dovadă de inteligență legarea unei agende politice interne, folosită la câștigarea cât mai multor voturi la parlamentarele de anul trecut, de niște fonduri absolut necesare, dar parcă nici nu mai are rost să cerem dovezi de inteligență de la guvernele României. Nici măcar nu vom avea garanția că reformele respective vor mai fi pe agenda guvernamentală peste un an sau doi, dacă acesta va mai fi guvernul țării peste un an sau doi. De aceea ar fi fost extrem de utilă trecerea PNRR prin Parlament, ca să nu riscăm întreruperea fluxului de bani în cazul în care vreun copil teribil al coaliției este ușuit din guvern, iar coaliția se rupe și guvernul pică la o eventuală moțiune de cenzură.
Austeritate în loc de redresare?
Ajuns la Palatul Victoria fără ca vreunul dintre partidele membre ale coaliției să fi obținut cele mai multe voturi, în urma unui extrem de norocos concurs de împrejurări, actualul guvern se angajează la niște reforme pe care nu le-a promovat nici în campania electorală, pe care nu le-a pus în dezbatere publică și pe care, cu siguranță, nici măcar toți membrii coaliției nu le cunosc. Contribuabililor li se va întoarce mâna la spate, spunându-li-se că nu a existat altă variantă, că așa a cerut UE.
Dar nu, nu așa a cerut UE, așa au crezut incompetenții autori ai primelor două variante de PNRR că-i pot îmbuna pe zeii de la Bruxelles, punându-le în față un munte de reforme nedetaliate și, în mare parte, nesolicitate
Mai mult, în conferința de presă de după ședința de guvern din 13 mai, ministrul Ghinea ne-a spus că UE a recomandat ca România să nu depună acum proiecte pentru banii din PNRR pe care ar urma să-i împrumutăm (din suma totală, doar 14,248 de miliarde sunt granturi, bani nerambursabili, restul fiind împrumuturi), dar ministrul s-a ținut tare și i-a spus lui UE că noi vom încerca să tragem toți banii deodată, să ne împrumutăm cu aproximativ 14 miliarde de euro, pentru că putem.
Și putem, este adevărat, dacă de anul viitor deficitul bugetar al României revine sub 3%. Asta înseamnă reducerea cheltuielilor bugetare, reduceri de personal în administrație, reduceri de salarii și austeritate în loc de redresare și reziliență.
Cam asta am obținut în această victorie pe sub masă: posibilitatea de a ne îndatora suplimentar cu vreo 14 miliarde de euro, o previzibilă austeritate și niște reforme fără dezbatere publică, sub pretextul că așa a zis UE. Ba ne-a mai zis domnul Ghinea și că Marcel Ciolacu va fi sunat de la Bruxelles ca să ratifice PNRR-ul, pentru că altfel nu se poate
Sunt doar două țări din UE care doresc să acceseze integral împrumuturile puse la dispoziție de UE prin Mecanismul de Redresare și Reziliență: Italia și România.
Ungaria, de exemplu, și-a trimis PNRR-ul la Bruxelles fără a solicita un cent împrumut, propunând proiecte doar pentru banii pe care îi primește ca fonduri nerambursabile.
Noi însă vrem morțiș să ne îndatorăm și să ne și legăm datoriile de niște promisiuni făcute în numele nostru de domnii Ghinea și Cîțu, fără să ne întrebe. Dar e bine. Căci, nu-i așa, România nu este moștenirea pe care am primit-o de la înaintași, ci împrumutul din ce în ce mai împovărător pe care-l facem în numele copiilor noștri.
Patrick Andre De Hillerin / Libertatea.ro
