Sindicatul Național ‘Forța Legii’ cere Guvernului să ridice de urgență măsura carantinării obligatorii a personalului din centre de ingrijire si asistenta sociala, sindicaliștii spunând că măsura reprezintă un abuz cu potentiale consecinte grave pentru cei care sunt parinti singuri si au acasa copii sau pentru cei care au parinti batrani in ingrijire.
Asta cu atât mai mult cu cât, în multe centre, persoanele asistate nu au aceeași obligație ca și angajații, măsura fiind, în fapt, nulă!
„Scrisoare deschisa
Catre,
Guvernul Romaniei – In atentia domnului Prim-Ministru, Ludovic ORBAN,
Ministerul Afacerilor Interne – In atentia domnului Ministru, Marcel Ion VELA si
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale – In atentia doamnei Ministru, Violeta ALEXANDRU
Uniunea “FORTA LEGII”, in calitatea noastra de federatie sindicala reprezentativa la nivelul sectorului Administratie publica, precum si la nivel de grupuri de unitati – MAI, IGPR, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor si structurile teritoriale subordonate, reprezentand interesele lucratorilor din Administratia publica si Asistenta sociala, avand in vedere nemultumirile majore ale lucratorilor din Asistenta sociala si Protectia copilului generate de intrarea in vigoare a Ordonantei Militare nr. 8/2020, pe care ati emis-o, prin prezenta formulam
SOLICITARE DE MODIFICARE DE URGENTA A ORDONANTEI MILITARE NR. 8/2020 PRIN ABROGAREA ART. 10 si 11 SI INLOCUIREA CU MASURA CARANTINEI OBLIGATORII
Anterior emiterii Ordonantei militare nr. 8, nu a existat nicio dispozitie legala expresa si unitara cu privire la aplicarea masurii carantinarii obligatorii a centrelor rezidentiale de ingrijire si asistenta a persoanelor varstnice, centrelor rezidentiale publice si private pentru copii si adulti, cu si fara dizabilitati, precum si pentru alte categorii vulnerabile, ceea ce a putut crea cateva brese de securitate, cunoscute, in ceea ce priveste sanatatea beneficiarilor acestor centre.
Chiar daca aceste centre s-au aflat in carantina, aproape fara exceptie, pe baza dispozitiilor lor interne, reglementarea unei masuri unitare privind instituirea carantinei obligatorii este, indiscutabil, benefica si obligatorie, cu conditia sa fie in acelasi timp justificata si echilibrata.
Prin art. 10-11, pe perioada starii de urgenta, a fost instituita de Ministerul Afacerilor Interne, in absenta consultarii partenerilor de dialog social si a institutiilor de profil, o masura extrem de dura, de izolare preventiva la locul de munca, pentru 14 zile, a personalului angajat in centrele rezidentiale mai sus mentionate, masura intrand in vigoare chiar la data publicarii.
Masura de o duritate fara precedent este excedentara si nejustificata in esenta sa.
Toti sefii de centre, precum si jumatate dintre medicii, asistentii sociali, asistentii medicali, terapeutii, infirmierele, ingrijitoarele, bucatarii, educatorii, instructorii de educatie, muncitorii calificati si necalificati etc., angajati in aceste unitati din sistemul public sau privat s-au vazut obligati sa se pregateasca in doar cateva ore, intocmai ca la razboi, sa intre in activitate pe 11 aprilie, si sa iasa abia pe 24 aprilie, dupa Pasti.
Adio Florii, Pasti etc. in familie, alaturi de cei dragi, adio pentru ei #stamacasa de Sarbatori.
Acesti oameni si-au parasit brusc familiile, unii avand copii mici pe care nu au avut cui sa-i lase in grija, altii avand membri ai familiei foarte grav bolnavi, care depindeau de ingrijirea lor, fara sa se fi asteptat la asa ceva, deoarece nu au existat masuri preventive luate in prealabil.
Toti acesti oameni considera inuman, un abuz din partea Guvernului, ca a impus asemenea masura. Ce vor face oamenii acestia care au copii sau sunt parinte singur ori au parintii bolnavi dependenti de ei, ce fac cu acestia vreme de 14 zile cat vor fi obligati sa stea ca detinutii la serviciu, iar dupa ce revin acasa sunt izolati din nou? Drepturile copiilor lor cine le respecta?
Guvernul ar trebui sa tina seama de drepturile tuturor copiilor si ale persoanelor varstnice, cu si fara dizabilitati, indiferent daca sunt sau nu internati in centre rezidentiale.
Si copiii lucratorilor, aflati la domiciliu, au dreptul sa-si vada parintii in cele 14 zile. Trebuie respectat si promovat interesul superior al copilului, recunoscut de lege in Romania.
De asemenea, parintilor lucratorilor sau sotilor cu handicap grav, aflati in grija acestora, nu trebuie sa li se impuna restrictii suplimentare.
Apreciem ca disproportionat, din punct de vedere al efectelor sociale, ca acestei categorii socio-profesionale, care nu se afla in prima linie de lupta impotriva raspandirii coronavirusului, sa li se impuna, in exclusivitate, fara nicio justificare, intrarea in lagarele de munca fortata chiar de Pasti, masura la care va solicitam sa reveniti urgent.
Solutia pe care ati adoptat-o este complet eronata si trebuie inlaturata in cel mai scurt timp.
Cu profund respect pentru cadrele medicale din ”linia intai” din sistemul sanitar, lucratorii din Asistenta sociala considera ca nu exista motive intemeiate de a fi izolati la serviciu inaintea lor.
In centrele rezidentiale nu sunt bolnavi de coronavirus care pot infecta lucratorii, iar mai apoi restul membrilor societatii, iar lucratorii din Asistenta sociala si Protectia copilului nu prezinta un risc cu nimic mai mare de infectie decat oricare alti cetateni care respecta obligatia de a nu parasi domiciliul in aceasta perioada, conform Ordonantelor militare emise anterior.
Lucratorii care au intrat in asa-numita ”izolare preventiva” la locul de munca nu au fost testati inainte de a intra in aceasta masura, astfel ca eventualul risc pentru beneficiari si colegii lor este absolut acelasi ca si inainte.
Dupa ce colegii care lucreaza aceste doua saptamani vor termina izolarea, acestia vor pleaca in izolare la domiciliu fara sa li se faca testul coronavirus. Ei isi pot eventual infecta membrii familiilor, daca vreunul dintre beneficiari ar fi pozitiv, la fel ca si in orice alta situatie.
Beneficiarii au de suferit, deoarece spatiul lor vital este invadat de prezenta brusca a jumatate dintre angajatii centrelor rezidentiale, iar tensiunea psihologica a crescut.
Lucratorilor li se asigura prin Ordonanta militara, cel putin declarativ, conditii de cazare in unitate sau in proximitatea imediata a locului lor de munca, precum si hrana, urmand a efectua programul de lucru, alternativ cu cel de odihna, in aceleasi conditii de “izolare preventiva la locul de munca” timp de 14 zile, dar, practic, oamenii sunt captivi in conditii improprii, de cele mai multe ori, in spatii neigienizate, in frig, dormind pe jos sau pe rebuturi de saltele, fara cele mai elementare conditii de igiena intima si personala, pe care directorii generali ai DGASPC-urilor, autoritatile locale competente sau proprietarii de centre in regim privat le-au putut identifica in cele cateva ore in decursul zilei de vineri.
Am primit nenumarate apeluri ale oamenilor condamnati in urmatoarele doua saptamani la locul de munca, nemultimiti, indignati, resemnati, fiecare in felul lui, neputand intelege de ce li se impun lor conditii mai grave decat chiar colegilor din spitalele de infectioase, implicati direct in lupta impotriva ucigasei molime din aceasta perioada.
Oamenii care ne contacteaza nu inteleg cum li se impune un astfel de regim, atat de drastic, urmat de alte 14 zile de autocarantinare la domiciliu, timp in care profesorii, care nu mai lucreaza din 11 martie, primesc integral drepturile salariale, fara nicio restrictie, beneficiarii de pensii speciale se bucura de privilegii, la fel si cei din Parlament sau Justitie.
O masura excesiva, o abordare cel putin discutabila. Parca salariatii statului ar fi in ghetou. E gresit. Nu e razboi, totusi!
Mai grav este ca s-a deschis cutia abuzurilor.
Prevederile Ordonantei militare a carei modificare o solicitam sunt puse in aplicare in cele mai multe situatii de opozantii dvs. politici care fac exces de zel, in sens negativ, prin conditiile precare pe care le asigura lucratorilor, pentru a va face sa decontati politic.
Inclusiv alegerea nefericitilor care pleaca de langa cei dragi de Sarbatorile Pascale a fost facuta de catre sefi, de cele mai multe ori, pe baza de simpatii si antipatii personale.
Cei care ar trebui sa le asigure lucratorilor conditii rezonabile de cazare si masa se ascund in spatele suspendarii dialogului social si fug de a raspunde la intrebarile oamenilor, de teama sa nu fie trasi la raspundere pentru abuzurile si incompetenta lor.
Celor care fac graficele de lucru li se transmite sa le intocmeasca in mod nereal, astfel incat nu toata munca prestata efectiv sa fie pontata, spre a nu se ”depasi” norma lunara, fara a se avea in vedere ca in perioada urmatoarelor 14 zile ar trebui sa existe o compensare a orelor efectuate.
Oamenii sunt dezinformati, spunandu-li-se ca vor fi platiti cu 75% in urmatoarele 14 zile.
Nu puteti cere oamenilor sa-si lase familiile si copiii in perioada sarbatorilor Pascale, dupa ce le-ati promis ca si le vor petrece #staiacasa, si sa se sacrifice 14 zile si 14 nopti pentru a satisface o restrictie pe care nu au inteles-o, sa taca si sa accepte conditiile care li se ofera.
Nu pot fi batjocoriti lucratorii in asemenea mod, in timp ce borfasii care s-au intors in tara nemaiavand obiectul muncii in Occident la alba-neagra sunt cazati in hoteluri de lux.
Dezavantajele aplicarii masurii adoptate sunt majore. Exista alternativa la aceasta.
Din punct de vedere al infectarii cu coronavirus, nu exista niciun argument ca masura adoptata ar aduce o siguranta in plus pentru beneficiari, pentru lucratori sau familiile acestora.
Totodata, trebuie tinut seama de faptul ca prin aglomerarea produsa, tensiunea interna crescanda din perioada ultimelor saptamani, in care oricum aceste centre s-au aflat in carantina, aproape fara exceptie, va ajunge la apogeu, in detrimentul tuturor: beneficiari si lucratori.
Lucratorii vad aceasta perioada ca pe o situatie extrema, o detasare fortata, pe care o numesc ”lagar de munca fortata”. Ei va invita sa stati 14 zile izolati cu bolnavii psihici, pentru a vedea cum multor lucratori li se smulge parul, sunt zgariati, li se rup halatele sau sunt batuti.
In adaposturile de noapte pentru persoanele strazii, personalul va ramane izolat, in timp ce multi oamenii strazii cu probleme psihice ameninta, sar pe geamuri, ies in strada etc.
Lucratorii din domeniul social pentru Guvern sunt nestiuti, nerespectati, nedreptatiti.
Dar munca lor este vitala. Acestia nu se pot odihni sau detasa de munca intr-un centru rezidential, in care beneficiarii tipa, se automutileaza, agonizeaza etc.
Pentru beneficiari, in cele mai multe cazuri, prin prezenta concomitenta a jumatate din numarul lucratorilor, nu se mai respecta normativul privind suprafata utila pentru fiecare beneficiar, va fi afectat in plus, nejustificat, timpul de odihna, activitatile cotidiene, deja restrictionate.
Cele 14 zile de prezenta la munca × 12h/zi vor insemna 168 de ore de munca, cu 8 ore mai mult decat norma pe intreaga luna aprilie, ceea ce ar trebui sa duca la majorarea salariului, si nu la taierea orelor efectuate pentru a se ”incadra” in cele 160 de ore de lucru aferente lunii aprilie.
In asa-numitele ”case de tip familial”, de regula apartamente, s-a impus celor 3 lucratori aflati in perioada de ”izolare preventiva” la locul de munca sa se cazeze de regula in camera de zi a casei, ceea ce face ca beneficiarii sa nu mai poata dispune de singurul lor spatiu de desfasurare a activitatilor zilnice, fiindu-le ingradite drepturile, limitat drastic spatiul de care dispun, cu atat mai mult cu cat in aceasta perioada li se impune sa stea in casa, iar ”distanta sociala” in aceste locuinte se reduce drastic, contrar regulilor de limitare a raspandirii coronavirusului.
A locui intr-un apartament social 24/24 cu beneficiari care au si probleme grave de comportament, nu poate fi considerat program de lucru normal, ci neintrerupt, salariatii avand raspundere practic nediferentiata in tot acest timp, acestia riscand sa ajunga dupa cel mult 14 zile la randul lor in depresie sau sa capete boli psihice. Nu exista timp de odihna, angajatii sunt inchisi impreuna cu beneficiarii, uneori laolalta barbati cu femei, fara sa aiba timp de odihna sau camere unde s-ar putea odihni.
Exista riscul de crestere a violentei intre beneficiari sau la adresa lucratorilor.
Nu s-au creat locurile necesare de cazare in fiecare centru rezidential si nu toate centrele au resursele necesare. In centre nu exista locuri si pentru jumatate din personal. Igiena nu poate fi asigurata corespunzator. S-au facut improvizatii, dar in detrimentul bunei desfasurari a activitatii, in dauna lucratorilor, a beneficiarilor si chiar a scopului propus prin respectiva Ordonanta.
Chiar si perioada de ”izolare preventiva la domiciliu” va insemna ca persoana revenita din campul muncii va reprezenta un grad mai ridicat de expunere la anumite boli pentru propria familie.
Ordonanta militara nr. 8/2020 este un abuz fara precedent asupra personalului din domeniul asistentei sociale, care trebuie inlaturat urgent, sa se revina cu grija fata de oameni si de familii.
Din aceste motive, va rugam sa o modificati de urgenta, in sensul mai sus mentionat”
