Nu puțină lume critică evoluția economică a României după 1990. Iar această retorică este preluată acum și de noile generații, ascultând poveștile bunicilor și ale părinților.
Am dărâmat industria noastră, fabricile și uzinele lui Ceaușescu, le-am privatizat sau le-am tăiat la fier vechi și în locul lor am construit malluri, clădiri de birouri și, mai nou, blocuri cu apartamente mai mici decât înainte.
Contează mai puțin că aceste clădiri de birouri, populate cu ochelariști îmbrăcați în birouri și fete în fuste și nu în salopete, produc o valoare adăugată mai mare decât celebrele fabrici și uzine.
Dacă nu ești în fața unui strung, ci un fața unui calculator jucându-te, nu știi ce este aia muncă.
Indiferent de retorica din societate, până la urmă, cineva a construit aceste malluri și clădiri de birouri, iar acest cineva este sectorul privat.
În 2 sau 4 ani, o companie privată reușește cu aceeași români să ridice o clădire de birouri cu peste 40.000 de metri pătrați sau un mall cu 100.000 de metri pătrați la un cost al pieței. (sursa)
