Cred că ultima dată când foarte mulți dintre cetățenii acestei țări au văzut cum arată Constituția României a fost în vara lui 2012, când ne-o tot flutura președintele suspendat Băsescu în fiecare seară, din ușa garajului unde-și avea sediul de campanie antidemitere. Dacă nu v-o mai amintiți, ca realizare tipografică nu este cine știe ce. Pare, așa, o cărticică subțire, ușor de ignorat. Nici măcar nu poți să te cațeri pe ea să ștergi praful de pe rafturile mai înalte.
Așa cum era el, Traian Băsescu avea grijă, totuși, să se raporteze la Constituție. Și pentru că aceasta este scrisă îndeajuns de ambiguu ca să lase loc la vaste interpretări, Traian Băsescu o sucea pe toate părțile până o făcea să-i cânte în strună. Pentru el, Constituția a fost ca un lăutar obosit care, spre zori, se chinuia să satisfacă cererile aberante ale ultimului client din locantă. Iar clientul, oricum nervos, îi mai ardea câte un dos de palmă și începea să-i spună cum se pune virgula, cum se accentuează cuvintele, cum se interpretează opera ca un maestru, nu ca un urechist de trei parale. Suspendat de două ori de către Parlament pentru încălcarea Constituției, Traian Băsescu pare, prin comparație, un eminent student la Drept care a încercat mereu să pocească materia în așa fel încât să ia notă de trecere. Dar măcar el se chinuia să facă asta, să dea impresia legalității și a constituționalității.
Prin comparație cu cine? ați putea întreba, perfect justificat. Prin comparație cu actualul președinte, care se consideră îndeajuns de bazat încât să nu mai dea importanță aparențelor.
Klaus Iohannis, căci el este actualul președinte al României, nu are nici cea mai mică grijă să lase măcar impresia că i-ar păsa cât de puțin de respectarea legii fundamentale a țării. Dacă vă amintiți furibunda sa implicare în campania electorală de partea sa, declarațiile repetate în care a spus, cu propriile-i vorbe, că un partid politic, a cărui existență este garantată de Constituție, trebuie să dispară, pur și simplu, atunci aveți o imagine destul de clară a modului în care majestuosul fost primar al Sibiului se raportează la Constituție.
Prima dată când Klaus Iohannis s-a plasat flagrant în afara Constituției a fost atunci când, la început de 2017, s-a prezentat pe neașteptate la o ședință de guvern. Constituția este foarte clară în acest caz, spunând foarte clar, în articolul 87, că președintele poate lua parte la ședințele de guvern „în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice“. Sau mai poate participa la ședințele de guvern în care nu se dezbat problemele specificate de Constituție doar dacă este invitat de către premier. Or, la ședința de guvern la care se înființase președintele nu se discutau probleme privind politica externă, apărarea țării sau asigurarea ordinii publice. Dacă prim-ministrul Grindeanu nu ar fi făcut gestul protocolar ca, în lift, să-l invite să participe, totuși, la respectiva ședință, Klaus Iohannis ar fi fost complet în afara legii fundamentale.
Acum, însă, Klaus Iohannis nici măcar nu se mai ostenește să mimeze vreo urmă de respect pentru Constituție. Pur și simplu, și-a subordonat direct Guvernul. Nu, nu participând la ședințele acestuia și prezidându-le, ci convocând Guvernul, în tranșe mici, la domnia-sa. Uneori la Palatul Cotroceni, sediul oficial al instituției prezidențiale, alteori, când îl copleșește lenea, direct la reședința sa de pe malul lacului.
La aceste ședințe de guvern în mic și în afara legii, președintele discută cu miniștrii nu probleme de politică externă, nu din acelea de apărare a țării sau probleme de asigurare a ordinii publice. De altfel, miniștrii de resort nici n-au trecut până acum pe la ședințele de guvern private ale președintelui. Nu, Klaus Iohannis ia locul premierului și discută cu miniștrii probleme legate de bugetul țării, de banii pe care-i vrea fiecare ministru și de proiectele pentru care acesta vrea bani. Și nu, nu este treaba președintelui, cel puțin în baza actualei Constituții, să decidă politicile economice ale țării și nici alocarea fondurilor bugetare.
Da, Klaus Iohannis este un om cumpănit, strângător, care a reușit aproape miraculos să devină un mic mogulaș imobiliar, stăpân pe un imperiuleț local. Asta, însă, nu-l face vreun specialist în economie. Nu poți obține bani pentru bugetul unei țări cu certificate false de moștenitor, așa cum, în unele părți ale țării, poți obține proprietăți imobiliare. Căci, dacă s-ar putea, nu cred că ar avea cineva ceva împotrivă să ne trezim dintr-o dată că ne-am plătit datoriile externe, am făcut rost de bani pentru absolut toate investițiile și avem și de unde să mărim toate salariile doar folosind un astfel de certificat fals.
Da, Constituția actuală este departe de a fi perfectă, lasă loc prea multor interpretări, dar, până nu este schimbată, mai ales în baza unei largi și democratice consultări, soluția nu este să o ignorăm și să o călcăm în picioare. Nu putem nici să o suspendăm, așa cum pare că face președintele, de luni bune.
Sau, în cele din urmă, putem, nu? Dă-o dracului, e doar o prostie de Constituție. A venit vremea schimbării, e momentul să ne lăsăm guvernați după postările de pe Facebook ale lui Iulian Bulai, umorile lui Klaus Iohannis și fake-news-urile lui Florin Cîțu. Asta, până ne vom prinde că și dacă ne-am fi ghidat după instrucțiunile de folosire ale păpușilor Barbie am fi avut parte de mai multă democrație. Am fi fost măcar avertizați să nu înghițim nici piesele mici și nici din ce în ce mai marile rahaturi ale guvernării actuale.
sursa: catavencii.ro autor: Patrick Andre De Hillerin
