Cineva îl minte pe premier. Sau nu înțelege ce spune.
Grecia este exemplul perfect al eșecului unei strategii bazate pe creșteri de taxe și tăieri oarbe de cheltuieli în plină criză. A avut nevoie de 15 ani să-și revină (asta nu a înțeles premierul sau a fost mințit).
De ce? Pentru că atunci când lovești în economie cu măsuri prociclice – adică crești taxele când economia scade – omori exact ce trebuie salvat: investițiile, locurile de muncă, capitalul privat.
Am explicat ce înseamnă asta și de ce România riscă să repete acea greșeală:
“Irlanda anilor ’90 a redus simultan taxele și cheltuielile, iar rezultatul a fost una dintre cele mai spectaculoase relansări economice din Europa. Țările baltice, confruntate cu criza din 2009, au ales calea consolidării prin reducerea aparatului de stat, nu prin creșterea taxelor – și au revenit rapid pe creștere. În schimb, acolo unde consolidarea s-a făcut prin impozite mai mari – vezi cazul Greciei post-2010 – rezultatul a fost stagnare, șomaj și emigrație.”
“În realitate, ajustările fiscale sănătoase nu se fac prin creșteri de taxe, ci prin reforme curajoase pe partea de cheltuieli și prin stimularea economiei private. Reducerea impozitării, însoțită de o eficientizare reală a aparatului de stat, este rețeta care a funcționat în economii dinamice, de la Irlanda la Estonia.
Această abordare are și susținere academică solidă. Studiul clasic al lui Alberto Alesina și Silvia Ardagna (Large Changes in Fiscal Policy: Taxes Versus Spending, 2010) demonstrează că ajustările fiscale bazate pe reduceri de cheltuieli au un impact negativ mult mai mic asupra economiei comparativ cu cele bazate pe majorări de taxe. În multe cazuri, aceste reforme pot deveni chiar expansioniste – stimulând încrederea ( vezi Romania 2021), investițiile și creșterea economică. La rândul său, Fondul Monetar Internațional a recunoscut, în mai multe rapoarte, că „fiscal consolidations based on spending cuts tend to be less contractionary than those based on tax hikes” (IMF Fiscal Monitor, 2010; 2013).” (sursa)