E deja o lună, fără două zile, de când Nicușor Dan e președinte și totul pare încremenit în proiect. Pare că trăim o poveste în care deficitul bugetar e precum drobul de sare, așezat pe horn, și toată lumea stă pironită cu ochii la el, că va fi venit pisica să-l doboare și moare copilul. Probabil că, după câteva decenii de Caragiale, a venit timpul să-l trăim și pe Creangă.
A. Cristorian: E doar o lună, însă e o lună în care nu s-a întâmplat mai nimic pe plan intern. Poate că Nicușor dă dovadă de o răbdare ieșită din comun, cum zicea Hunor, sau poate că pur și simplu suntem în faza unui blocaj fără ieșire. Mai departe de inacțiune, Nicușor Dan ne-a oferit o liniște ce începe deja să aducă aminte de Iohannis. S-a plimbat puțin de colo colo, în locuri și la evenimente evident mai importante decât concediile în interes de serviciu ale lui Klaus, însă pe plan intern am rămas tot prin luna februarie, deși afară-s deja treizeci de grade.
Formarea unei mari coaliții pro-europene, cu un nou guvern, e nici măcar în stadiul de imediat după alegeri, când mai toți mimau că sunt dispuși să conlucreze. Despre o propunere de premier, e și asta în aer.
Planul de redresare, cel cu tăieri de cheltuieli și reducere a deficitului, e departe de a exista măcar în formă de schiță.
Justiția e în continuare o glumă și e suficient să te uiți la ce-a făcut CCR în privința transparenței în viața publică.
Serviciile secrete sunt departe de procesul acela în care vor fi revenit sub control civil și-și vor fi făcut treaba eficient.
Niciuna din temele importante pe care Nicușor le-a expus, atât în campanie cât și imediat după ce a fost ales, altfel teme corecte și importante, nu se află nici măcar la un șut în cur mai departe de locul în care noul președinte le-a preluat. (catavencii.ro)
