Într-o perioadă în care piața muncii se transformă cu o viteză impresionantă, întrebarea rămâne: se schimbă la fel de repede și oportunitățile pentru oamenii care trăiesc aici?
Am stat de vorbă cu Csaba Békési, directorul AJOFM Bihor, despre ce nu se vede în graficele oficiale, cum arată viitorul muncii în județ, ce provocări aduce inteligența artificială și cât de pregătit este Bihorul pentru o nouă generație de antreprenori. Un interviu sincer, util și diferit de clasicele discuții despre șomaj.
Domnule Békési, știm cu toții cifrele, dar ce nu se vede în statistici? Ce simțiți, direct, în contactul zilnic cu oamenii care vin la AJOFM?
Cifrele sunt esențiale pentru a înțelege tendințele macroeconomice, dar dincolo de ele se află oameni cu povești, vulnerabilități și aspirații. În contactul direct cu beneficiarii noștri, vedem un contrast tot mai mare între zonele dezvoltate și cele periferice, între tinerii bine pregătiți care vor mai mult și cei care încă nu au acces real la oportunități. Vedem anxietate, dar și dorință de schimbare. E un semnal că, dincolo de statistici, trebuie să privim munca ca pe un proces uman, nu doar economic.
Care sunt locurile de muncă pentru care nu se găsesc candidați în Bihor – și de ce? E o problemă de salarii, de pregătire sau de mentalitate?
Lipsa candidaților nu poate fi explicată printr-un singur factor. Da, există meserii pentru care nu mai avem resursă umană disponibilă – în industrie, transport, construcții, dar și în anumite domenii tehnice sau IT. Însă problema reală nu este nici sistemul educațional în sine, nici lipsa de voință din partea oamenilor, ci absența unei proiectări strategice a viitorului pieței muncii.
România, și implicit Bihorul, nu dispun încă de instrumente reale și dinamice de măsurare anticipativă a cererii de competențe. Nu știm cu suficientă precizie ce va cere piața peste 5 sau 10 ani – și, în lipsa acestor date, nici educația, nici formarea profesională nu pot reacționa cu eficiență.
Este nevoie de o infrastructură de analiză predictivă, bazată pe date, care să pună împreună viziunea economică regională, tehnologia și dinamica forței de muncă. Doar așa putem trece de la reacție la prevenție și putem începe să formăm, azi, angajații de care vom avea nevoie mâine.
Vedem Oradea și Bihorul în plină transformare. Ce impact au noii investitori asupra pieței muncii locale? Putem vorbi de o schimbare de paradigmă?
Fără îndoială. Investitorii aduc nu doar locuri de muncă, ci și o nouă cultură organizațională. Standardele cresc, cerințele se diversifică, iar acest lucru forțează o reconfigurare a așteptărilor profesionale. Se mută accentul de pe forța brută pe competențe, pe flexibilitate, pe învățare continuă. Este, într-adevăr, o schimbare de paradigmă, iar noi, ca instituție, suntem parte activă a acestui proces, prin recalificare, orientare profesională și parteneriate cu mediul privat.
Care este, în opinia dumneavoastră, profilul angajatului orădean sau bihorean care se va descurca cel mai bine în următorii 10 ani? Ce abilități vor conta cu adevărat?
Vor conta abilitățile transferabile: gândirea critică, capacitatea de adaptare, competențele digitale și deschiderea spre învățare permanentă. Vorbim despre o piață a muncii dinamică, în care meseriile de azi s-ar putea schimba radical în 5-10 ani. Angajatul performant va fi cel care înțelege schimbarea, o acceptă și își asumă rolul de co-creator al propriei cariere.
Inteligența artificială – oportunitate sau pericol pentru joburile din Bihor? Suntem pregătiți pentru ce urmează?
Inteligența artificială este, în mod obiectiv, un accelerator al transformării. Pentru unii, va însemna automatizare și dispariția unor locuri de muncă repetitive; pentru alții, va deschide drumuri complet noi – în analiză de date, securitate cibernetică, logistică inteligentă. Pericolul real nu este AI-ul în sine, ci lipsa de pregătire pentru valul care vine. Bihorul trebuie să investească în alfabetizare digitală, formare profesională continuă și infrastructură educațională adaptată noii economii.
Ce rol joacă AJOFM în sprijinirea tinerilor antreprenori, a celor aflați la început, dar care generează noi locuri de muncă? Simțiți o generație nouă de bihoreni care vor să-și croiască singuri drumul?
Da, simțim o energie nouă, un spirit antreprenorial din ce în ce mai prezent în rândul tinerilor. AJOFM sprijină acest curaj prin măsuri active – masuri active, subvenții pentru debutanți, consiliere, colaborări cu mediul academic și cu incubatoarele de afaceri. Credem în rolul antreprenorului ca vector de dezvoltare locală. Tinerii bihoreni vor autonomie, impact și sens – iar noi trebuie să le oferim cadrul în care aceste aspirații să devină realitate.
Dacă ați fi absolvent de liceu în 2025, aici, în Oradea – ce ați face? Ce ați alege: universitate, meserie sau propriul business?
Înainte de a alege între universitate, meserie sau antreprenoriat, este vital ca tinerii să-și cunoască punctele forte, să înțeleagă cerințele pieței și să decidă în cunoștință de cauză.
Universitatea poate deschide drumuri valoroase, dar nu este singura opțiune validă. O meserie bine aleasă poate oferi stabilitate și satisfacție profesională, iar un business propriu presupune curaj, dar și asumare. Important este ca alegerea să fie personalizată, nu dictată de presiuni sociale sau modele prestabilite.
Cred cu tărie că instituțiile – școala, AJOFM, mediul economic – trebuie să colaboreze mai bine pentru a pune la dispoziția tinerilor instrumente moderne de autocunoaștere și ghidare profesională. Pentru că un start bun în carieră nu ține doar de inspirație, ci și de claritate și sprijin sistemic.
Și, la final, dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj celor care cred că “nu se mai poate face nimic” – ce le-ați spune?
Le-aș spune că schimbarea nu vine din așteptare, ci din acțiune. Fiecare pas mic – o recalificare, o încercare, o idee pusă în practică – poate deschide drumuri neașteptate. România nu se schimbă din vârf, ci din mijlocul comunităților, prin implicarea fiecăruia. Nu este ușor, dar este posibil. Iar instituțiile, inclusiv AJOFM, trebuie să fie parte activă, nu doar observator, al acestei reconstrucții colective.
