Toată lumea vorbeşte despre educaţie financiară, despre educaţie antreprenorială şi educaţie în carieră, leadership. Din ce în ce mai mulţi vor să-i înveţe pe ceilalţi ce înseamnă acest lucru. Este plină piaţa de consultanţi, experţi, coach etc. Şi chiar e bine că este aşa, pentru că avem de unde alege.
Cristian Hostiuc: Educaţia financiară încearcă să schimbe, la început, ideea noastră de economisire şi, poate, de investiţie. Se spune că dacă vrei să ai bani pe termen lung, din suma de bani pe care o câştigi acum o parte trebuie să se ducă în economii sau investiţii, înainte de a începe să aloci bani către celelalte cheltuieli. Noi, de obicei, cheltuim şi plătim ce trebuie, şi, dacă mai rămâne ceva – dacă –, ne putem gândi să punem deoparte.
Când vorbim despre economii, înţelegerea este că vei câştiga o anumită dobândă, iar principalul este garantat, fie prin depozit, fie prin titluri de stat – noua pasiune a românilor.
Când vorbim despre investiţii, câştigurile pot fi mai mari decât o dobândă la bancă sau la titluri de stat, dar principalul, adică suma investită, s-ar putea să crească sau să scadă.
Când investeşti într-o acţiune, poţi să-ţi iei dividendul, dacă firma îl plăteşte, dar preţul acţiunii poate varia de pe o zi pe alta, poate să crească sau să scadă.
Deabia în ultimul timp noi am început să facem distincţia între cele două noţiuni, economisire şi investiţie, ceea ce este un pas înainte.
Dar să nu uităm că cel mai important lucru ar fi ca dintr-un salariu lunar, dintr-un venit lunar, înainte de a cheltui banii, să pui bani deoparte. Şi după aceea, în funcţie de ce rămâne, să-ţi ajustezi cheltuielile şi plăţile.
În privinţa educaţiei antreprenoriale, am o perspectivă puţin diferită faţă de cea a experţilor. Nu am făcut niciodată vreo afacere, nu sunt antreprenor, nu am avut vreodată o companie, nu am pus pe piaţă nicio idee de business, aşa că vorbesc ca un nonexpert.
Cu cât ştii mai multe despre antreprenoriat, cu cât citeşti mai mult despre cum să faci o afacere, cu atât îţi reduci şansele de a începe o afacere şi, mai ales, de a face o afacere cu ceva succes. Cu cât citeşti mai mult şi auzi mai multe despre cum arată o afacere în interior, în back-office, cu atât te poate face să renunţi.
Bucătăria internă a unei afaceri este copleşitoare şi, la început, când lucrurile nu merg – şi, de cele mai multe ori, nu merg –, foarte mulţi renunţă. O afacere începe mai mult din curaj, fără prea mari repere de P&L, fără nimic. Pur şi simplu o începi şi, după aceea, vezi cum merge, vezi de ce ai nevoie şi cum poţi să ajungi acolo.
Dacă citeşti înainte sau auzi despre problemele de cash de la început, când ai zero lei capital şi nimeni nu te împrumută, te apuci cu mâinile de cap. La început, mai mult trebuie să cheltuieşti bani pe care nu îi ai, adică trebuie să începi un business mergând operaţional pe datorie, îţi plăteşti furnizorii mai încolo, te plăteşti pe tine mult mai încolo şi faci rost de bani şi mai încolo.
Dacă afli dinainte despre aceste lucruri, te îngrozeşti. Mai bine nu începi afacerea.
Nu mulţi au curajul de a porni ceva, doar cu o idee în cap, mergând pe ideea că lucrurile se vor rezolva pe parcurs.
Toate poveştile cu antreprenori sunt frumoase, toate ideile de business sunt valoroase, dar, la început, cu cât ştii mai puţin despre business, cu atât ai şanse mai mari să mergi înainte cu ideea ta şi, poate, să câştigi în final. Câteodată poţi să ai succes, câteodată nu.
Dacă nu ai bani de acasă sau de la altcineva, activitatea economică pe datorie, pe plăţi amânate sau pe care nu le mai plăteşti niciodată este baza pe care te sprijini într-o afacere.
În ceea ce priveşte zona de leadership, unde toată lumea este expertă, totul ţine în primul rând de curajul pe care îl are cineva de a sta în faţă, de a face el lucrurile sau de a-i pune pe alţii să facă acele lucruri. Toată lumea crede că liderii, că leadershipul înseamnă cunoştinţe, knowledge, educaţie etc.
Este un lider cel care ştie cel mai puţin sau chiar deloc, dar are „tupeul” să vorbească despre acel lucru şi să-i pună pe alţii să execute.
Leadershipul înseamnă să stai în faţă, în primul rând, ştiind că ştii cel mai puţin, dar să ai încredere în tine că ceilalţi din spatele tău, care ştiu mai mult, te vor susţine.
Leadershipul înseamnă să te uiţi tot timpul înainte, să nu fii prizonierul trecutului, să crezi cel mai mult dintre toţi că vei ajunge undeva.
Foarte mulţi oameni îşi dau seama că nu pot să fie lideri, că n-au acest tupeu, şi preferă să rămână în spatele unui lider. Până la urmă, nu trebuie ca toată lumea să fie lider.
E frumos când auzim despre leadership, mai greu este când ar trebui să-l aplici.
Nu ştiu cum ar arăta o societate educată financiar, cu educaţie antreprenorială şi care „bubuie” de lead-ership. Dar aşa ceva nu există.
Dar este bine când auzim poveşti despre aceste lucruri. (ZF.ro)
