O echipă de economiști din care fac parte și trei cunoscuți specialiști români a realizat un raport special despre problemele Uniunii Europene. Lipsa competitivității și insistența cu care se promovează politicile verzi sunt două dintre marile probleme cu care se confruntă economia europeană.
Ștefan Lică: Economia europeană suferă tot mai mult în ultimul deceniu.
Uniunea Europeană a ultimilor 10-15 ani e departe de competitivitatea economică și de inovațiile ce caracterizează state ca SUA și China. Nu întâmplător, cei răutăcioși amintesc, și nu sunt departe de adevăr, că în timp ce în SUA și China se dezvoltă companii uriașe, la baza cărora stau capitaluri importante și multă inovație, în Uniunea Europeană ultima „mare inovare” pare să fie decizia de a obliga producătorii de băuturi răcoritoare să lipească de sticlă capacul.
Economia Uniunii Europene nu traversează cea mai bună perioadă, motiv pentru care tot mai mulți economiști anticipează o criză de proporții. Însă, deși efectele încep să se resimtă acum tot mai mult, în realitate tendința încetinirii economiilor țărilor europene e mult mai veche.
Financial Times amintește că, în 2008, economia UE era chiar mai mare decât cea a Statelor Unite: 16,2 trilioane de dolari, față de 14,7 trilioane. De atunci și până acum, cele două economii au evoluat total diferit. Astfel, economia SUA aproape s-a dublat până la 25 de trilioane, însă nu același lucru se poate spune despre cea a Uniunii Europene.
Procentual, dacă economia SUA a crescut cu circa 80% în ultimii 15 ani, cea a Uniunii Europene a marcat o creștere mult mai modestă, în jurul a 15%, iar potrivit sursei citate economiile combinate ale Uniunii Europene și a Marii Britanii abia ajung împreună la 19,8 trilioane. Și ca și cum asta nu ar fi suficient, companiile europene au pierdut sute de miliarde de euro din 2022, de când Rusia a invadat Ucraina.
Trei cunoscuți economiști români, Radu Nechita, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Diana Năsulea, de la ASE București, și Christian Năsulea, de la Universitatea București, au analizat slăbiciunile economiei Uniunii Europene și deciziile luate de birocrații de la Bruxelles care au pus pe butuci industria europeană. Printre marile probleme se numără lipsa competitivității, strâns legată și de scumpirile necontrolate ale prețurilor energiei din cauza un Green Deal dus dincolo de extremă, pe baze ideologice și de lobby, dar care sfidează în multe privințe orice logică economică. Studiul a fost comandat chiar de Comisia Europeană, într-un moment în care a devenit evident că lucrurile merg cum nu se poate mai prost pentru economia europeană.
Ce spune raportul
Din start, autorii insistă pentru realizarea unui climat care să permită o mai mare competitivitate, bazată pe creștere economică și libertate. Inovația, reforma, stimularea capitalului și accesul la un mix de energie care să permită scăderea prețului acesteia sunt alte câteva idei de bază.
„Adevărul” a stat de vorbă cu doi dintre autorii raportului, Radu Nechita și Christian Năsulea, despre problemele care au dus la reculul economiei europene și despre posibilele soluții, într-un context global complicat.
Radu Nechita amintește că există și alte studii care atrag atenția asupra direcției greșite în care a luat-o economia Uniunii Europene. Este vorba despre raportul Draghi, întocmit de cunoscutul Mario Draghi, fost premier al Italiei, dar și director executiv al Băncii Mondiale și fost președinte al Băncii Centrale Europene (BCE).
„În raportul său, Mario Draghi constată că economia europeană are probleme serioase. Și identifică foarte bine unele dintre ele, dar mai degrabă la simptome. De exemplu, el amintește faptul că printre marile firme, din IT și din tehnologie, nu există niciuna europeană. Sau doar una din primele 20. Constată că inventatorii, inovatorii Europei, toți cei care au idei promițătoare, foarte, foarte rapid pleacă în Statele Unite ale Americii să-și transpună în practică ideile. Adică da, avem inventatori, da, depunem brevete, dar când e vorba de transpunerea în practică a ideii, și să-i dăm o turnură, să zic așa, o aplicație comercială aducătoare de profit și de beneficii pentru restul societății, nici nu se pune problema ca întreprinzătorii să rămână aici”, spune economistul clujean.
„Statisticile sunt absolut înspăimântătoare”
De asemenea, el mai constată că Uniunea Europeană rămâne în urmă în materie de productivitate, ceea ce este foarte grav pentru că productivitatea muncii și a capitalului este ceea ce permite creșterea nivelului de trai.
„În ultimă instanță, nivelul de trai, prosperitatea fiecărui spațiu economic, fiecărei țări, fiecărui popor depinde de productivitatea locuitorilor săi. Și aici statisticile sunt absolut înspăimântătoare pentru Uniunea Europeană. Productivitatea în Uniunea Europeană rămâne în urmă, aproape că stagnează, de-a dreptul, în timp ce cea americană crește. Creșterea economică medie în Statele Unite este mai mare decât în Uniunea Europeană, ceea ce nici nu-i așa greu din moment ce avem o creștere economică aproape nesemnificativă. Deci putem vorbi de o stagnare economică în ultimii 10, poate chiar 20 de ani a Uniunii Europene”, adaugă Nechita.
Revenind la raportul Draghi, el amintește faptul că italianul a ajuns la concluzia UE are grave probleme cu competitivitatea, că reglementările obsesive au ajuns să sufoce companii importante care se mută pe alte continente, cu precădere în SUA, unde energia este de 4-5 ori mai ieftină, iar firmelor nu li se pun piedici birocratice.
O altă idee de bază este, spune Nechita, că Uniunea Europeană și-a pierdut relevanța la nivel mondial. Politica și ideologia, dar și lobby-ul puternic al unor actori nestatali dăunează enorm Uniunii Europene, care se apleacă tot mai mult spre o ideologie de stânga profundă. Iar obsesia pentru reglementări și încorsetarea economiei, în paralel cu obsesia pentru decarbonizare, nu fac decât să izoleze Uniunea Europeană.
„Suntem tot mai puțin relevanți la nivel mondial”
„Suntem tot mai puțin relevanți la nivel mondial și asta arată absurditatea abisală a unor politici, de exemplu, care condiționează deschiderea piețelor europene sau permisiunea firmelor europene de a investi și de a opta pentru parteneriate cu țări de pe alte continente, le condiționează de îndeplinerea a tot felul de criterii politico-ideologice. Și aici, în politico-ideologic, includ nu numai cele privind diversitatea sau niște egalități din acestea definite pe categorii statistice, mă refer și la tot felul de criterii de tip «verde». Și atunci țările respective spun că nu au cum să certifice, să măsoare nu știu ce emisii de Carbon, mă refer la acel indicator ESG… Decât să-și facă de lucru cu Uniunea Europeană, ei preferă să exporte sau să primească investitori sau să importe din sau înspre China sau alte țări care nu sunt preocupate decât să facă comerț într-o primă etapă”, susține profesorul clujean.
Eroarea le aparține birocraților care stabilesc agenda, uneori în funcție de lobby-ul făcut la Bruxelles de tot fel de ONG-uri și grupuri de interese.
„Deci noi în Uniunea Europeană, birocrații noștri de la Bruxelles, cei care practic stabilesc agenda și direcția în care ne ducem, reușesc să o stilizeze, să o deconecteze de la preocupările și de la bunăvoința țărilor din lumea largă”, mai spune Nechita.
Bursele europene, o glumă față de cele americane
Capitalizarea companiilor europene și a burselor europene este anemică în comparație cu cele de pe alte continente. De asemenea, nu există un climat favorabil fondurilor de capital, iar băncile sunt firave în comparație cu giganții de peste Atlantic sau din China.
„Dacă ne uităm la cea mai mare bursă din Uniunea Europeană, Euronext, ea este undeva, nu chiar cu un ordin de mărime, dar undeva ca un pitic pe lângă bursele din Statele Unite ale Americii. Acolo există o piață capitalurilor, care colectează resurse uriașe. De unde? De la fondurile private de pensii. Adică oamenii obișnuiți, în loc să dea banii statului aproape în totalitate, cum se întâmplă în Uniunea Europeană, și acolo, în Statele Unite, statul poluează, să zic așa, sistemul de pensii. Există un sistem de pensii de tip Pilon 1 și la ei, dar ei au fonduri de pensii private, care gestionează active de volume absolut colosale. Indirect, muncitorii, salariații, ajung proprietari indirect. În momentul în care ești proprietar al fondului tău de pensii, acumulat în cei 35-40 de ani de carieră, tu ești un fel de capitalist”, evidențiază Radu Nechita.
Așa se face că fondurile de capital și cele de pensii din SUA sunt absolut uriașe în comparație cu cele europene.
„În Statele Unite, la sfârșitul unei cariere a unui om obișnuit, se acumulează într-un fond, acele 401k, se acumulează de ordinul zecilor, de fapt sutelor de mii și chiar peste milionul de dolari, în capital. Deci, fondurile de pensii private sunt un mecanism de a transforma muncitorii în capitaliști, în acționari, indirect. Activele respective sunt gestionate de administratorii acelor fonduri de pensii, dar ei sunt proprietari. În Uniunea Europeană lipsește o piață a capitalurilor integrată, cu mai puține reglementări, un sistem de pensii de tip Pilon II. În România noi avem câte ceva, dar este în continuare subdezvoltat, pentru că noi am început să îl punem în practică din 2008 încoace. Și suntem o țară și o economie foarte, foarte mică. Dar în alte țări din Uniunea Europeană există de-a dreptul o ostilitate față de capitalul privat acumulat de fonduri și gestionat de fondurile de pensii”, susține profesorul clujean.
„E un sistem punitiv”
În continuare, lucrurile nu par să meargă bine în Uniunea Europeană, avertizează el. În Uniunea Europeană există un sistem mai degrabă punitiv pentru investitori și pentru cei cu apetit pentru risc.
„Acesta e un aspect, relația noastră cu piața capitalului, cu antreprenoriatul, cu bursele, cu impozitele care îi penalizează pe cei care își asumă riscuri mai mult decât media pe țară, ca să zic așa. Deci asta este una din probleme. Aș zice nu neapărat că sunt socialiști, ci etatiști. Și există etatiști de stânga, cei care vor redistribuire în numele ajutorării săracilor, dezvoltă un întreg ecosistem al redistribuirii, mufat la bugetul de stat și obsesia egalizării veniturilor și averilor, care se traduce în rate de impozitare confiscatorii, atât a veniturilor cât și la nivel de moștenire. Adică este un sistem punitiv. Mai exact în momentul în care vii și ai rate de impozitare punitive, de ce să vii să-ți asumi riscuri în Uniunea Europeană? În Uniunea Europeană rămân cei care refuză să-și asume riscuri”, punctează Radu Nechita.
Profesorul Christian Năsulea crede că obsesia Bruxellesului pentru reglementări, care în final conduce la suprareglementări, devine o barieră în calea unei dezvoltări economice sustenabile.
„Avem reguli complicate care sunt foarte costisitor de respectat”
„Este vorba, în primul rând, de suprareglementare, de faptul că avem reguli complicate care sunt foarte costisitor de respectat, de multe ori pentru lucruri unde nu era nevoie de așa ceva, unde puteam să funcționăm foarte bine cu niște reguli mult mai simple, fără să punem în spatele companiilor europene niște costuri exorbitante, în așa fel încât să obținem un plus foarte mic de protecția consumatorului, un plus foarte mic de standard de calitate mai ridicat cu niște costuri foarte mari. Aceasta ar fi o chestiune. Și altă chestiune care este așa de importantă și a fost preluată deja și de către doamna Ursula von der Leyen și de alți reprezentanți ai Comisiei Europene, e vorba de problemele pieței unice europene care nu e finalizată. Uniunea Europeană a început să-și facă o piață unică la un moment dat. Avem această liberă circulație a bunurilor și a serviciilor, însă ne-am oprit acolo. Trebuia să mergem mult mai departe. Și cum în sfârșit își dau seama și birocrații de la Bruxelles, avem nevoie neapărat de o piață unică de capital. Nu există în Europa nicio piață de capital, nici o bursă suficient de mare, în așa fel încât să poată să asigure genul de finanțare necesară pentru niște giganți din zona tehnologică”, susține Năsulea.
El vorbește despre un aspect delicat: multe dintre start-up-urile europene care performează se mută în Statele Unite ale Americii. Motivele sunt evidente. Peste Atlantic, companiile obțin mult mai ușor finanțare, iar energia este cu mult mai ieftină decât în Europa.
„Și asta înseamnă că orice idee foarte bună care își are origine în Europa, care se naște în Uniunea Europeană, când se face mare și are nevoie de investiții mai mari și de mai mult capital, se mută automat în Statele Unite. Și acesta este motivul pentru care se vorbește foarte mult de lipsa de inovație din Europa. Nicidecum nu ducem lipsă creiere capabile de inovație, se inovează și aici, însă de fiecare dată când o idee născută în Europa devine suficient de mare ca să poată să ajungă în top 500 sau chiar în top 100, ea trebuie să meargă să caute capital pe piața americană, care este în momentul de față singura alternativă viabilă pentru căutarea acestui gen de finanțare. Aceasta e o chestiune esențială pe care trebuie să o preluăm mult mai în serios și unde trebuie să fie făcute niște lucruri de noua Comisie Europeană”, adaugă Năsulea.
„Americanii fac firme și bani, noi facem reglementări”
Despre obsesia pentru reglementare din Uniunea Europeană vorbește și Radu Nechita. El arată că s-a ajuns în situația ca Uniunea Europeană să reglementeze platformele sociale, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu sunt europene:
„Americanii fac firme și bani, noi facem reglementări. Trebuie să ieșim din această logică extrem de păguboasă, care se traduce prin stagnarea economică. Relevanța relativă a Uniunii Europeane este în scădere. Alții se dezvoltă, noi stăm pe loc. Vedem că practic absolut totul trebuie reglementat aici, e o obsesie. Explicațiile sunt extrem de complexe. E vorba de ceva care ne vine din istorie, că statele europene au fost mai mult sau mai puțin centralizate, conduse de tătuci mai mult sau mai puțin binevoitori. Așa că în viața diverselor state, că erau imperii, că erau state naționale care voiau să se elibereze, statul era mereu prezent într-o formă sau alta. De la groful, boierul sau nobilul care avea grijă de noi și domnitorul, vodă, maestatea sa regală sau imperială sau prințul care se îngrijea ba de unul, ba de altul este ceva care este integrat în viziunea noastră despre lume și viață. Romanele istorice, modul cum ne raportăm la istoria națională face să avem o înțelegere a economiei la modul piramidal. Cineva trebuie să conducă, cineva trebuie să organizeze. Dacă ne uităm în literatură, că e românească, britanică sau franceză, vedem că este în general ostilă antreprenoriatului, negustoriei și așa mai departe.”
Reglementările absurde Green Deal, cireașa de pe tort
Uniunea Europeană se minte singură frumos și își taie singură creanga de sub picioare. Se hrănește cu iluzii și evită să privească realitatea în față. Iar acest lucru înseamnă stagnare. Sau, mai rău, declin, așa cum se întâmplă în ultimii ani. Iar explozia prețului energiei, sub presiunea Green Deal, a mai bătut un cui în sicriul industriei economiei europene. Nu întâmplător o țară ca Germania, rămasă fără gazele rusești și fără energie după ce și-a făcut practic harakiri când a decis să decapiteze industria nucleară, se află în recesiune și trage în jos și alte țări.
„Se insistă obsesiv pe ideea de a decarbona totul în Uniunea Europeană, în condițiile în care emisiile de CO2 sau, mă rog, de gaze cu efect de seră, ale Uniunii Europene, în totalul emisiilor sunt sub 10%. Și noi vrem să le înjumătățim pentru himere și să spunem că noi o să salvăm planeta. Dar ne dăm seama că s-ar putea ca obiectivele pe care ni le-am impus noi să fie mai mari decât se justifică având în vedere mărimea noastră. E ca și când elefantul și șoricelul merg pe o stradă, iar șoricelul zice: «vai, ce tare tropăim.» Acum ar fi momentul să realizăm faptul că noi, dacă facem acest lucru, nu înseamnă că am salvat planeta în condițiile în care toate eforturile Uniunii Europene sunt anulate de centralele pe cărbuni pe care le construiesc chinezii sau alții. Domnul Draghi face un tur din acesta de magie prezentând povestea decarbonării ca fiind o soluție la criză, fără să-și pună întrebarea în cele 300-400 de pagini ale raportului dacă nu cumva chiar asta este cauza crizei. În condițiile în care tu vii și programatic în Uniunea Europeană faci energia scumpă. Deci politica Uniunii Europene este o politică de scumpire intenționată a energiei”, pune Nechita punctul pe i.
Colegul său, Christian Năsulea, confirmă faptul că scumpirea artificială a energiei afectează din plin economia zonei Euro. Logic, din cauza faptului că energia este mai scumpă ca oriunde, companiile europene au un profit mai scăzut și costuri mult mai mari de producție.
„Evident că și aceste lucruri joacă un rol important în pierderea noastră de competitivitate. Noi, indiscutabil, ne facem foarte mult rău singuri prin modul în care a fost tratată piața din domeniul energiei pentru tot felul de lucruri pe care le facem. Însă noi avem un studiu, mă rog, un raport mare pe care l-am făcut pentru Comisia Europeană”, spune profesorul Năsulea.
Raport special pentru noua Comisie Europeană
Raportul la care au lucrat și trei experți români, „Priorități pentru noua Comisie Europeană. Competitivitate și bunăstare economică”, reprezintă o versiune adaptată a raportului realizat de European Policy Information Center (EPICENTER) „EU WIN. Reviving Europe’s competitive Edge”, în ianuarie 2025. Inițiativa își propune să ofere noii Comisii Europene un punct de plecare pentru o gamă largă de politici care vor modela viitorul Uniunii Europene. EPICENTER este o inițiativă independentă a douăsprezece think-tank-uri din întreaga Europă și urmărește să contribuie la dezbaterea politică europeană și să promoveze principiile unei societăți libere prin reunirea expertizei membrilor săi.
Autorii raportului sunt experți serioși, economiști cunoscuți în Europa de Est și Centrală, dar nu numai. Printre ei se regăsesc și trei specialiști din România.
Cine sunt românii din echipă
Diana Năsulea este Manager de Programe la Institute for Economic Studies– Europe și cercetător asociat la Institut de Recherches Economiques et Fiscales. De asemenea, predă diplomație și relații internaționale. Deține un doctorat în economie, cu o teză despre comportamentul consumatorilor în economia colaborativă din România. Interesele sale de cercetare includ economia colaborativă, politicile publice și noile tehnologii.
Christian Năsulea predă economie la Facultatea de Istorie a Universității din București și este lector asociat la Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limbi Străine din cadrul ASE București. Este Director Executiv al Institute for Economic Studies – Europe și cercetător asociat la Institut de Recherches Economiques et Fiscales. Deține un doctorat în management, cu o teză despre sistemele adaptive complexe. Domeniile sale de cercetare includ economia și tehnologia. Pe lângă activitatea academică, este antreprenor în domeniul tehnologiei, ocupând funcții de CEO sau CTO în mai multe afaceri tech.
Radu Nechita predă Microeconomie, Globalizare și Dezvoltare, Integrare Economică Europeană la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Este membru al Departamentului de Studii Europene. Interesele sale de cercetare se concentrează asupra factorilor instituționali ai dezvoltării, cu accent pe reglementări, politici monetare și fiscale.
Nume importante de economiști din Franța, Grecia, Slovacia și Bulgaria
Petar Ganev este cercetător senior la Institute for Market Economics (IME) din Sofia, Bulgaria, unde activează de peste 15 ani. Domeniile sale de interes includ creșterea economică și ciclurile economice, politica fiscală și rolul statului, dezvoltarea regională, piețele libere și inegalitatea. De asemenea, studiază istoria Școlii Austriece de Economie. A fost președinte al Consiliului de Administrație al Bulgarian Macroeconomics Association (BMA) în 2016-2017 și membru al Consiliului de Supraveghere al celui mai mare club defotbal din Bulgaria, PFC Levski Sofia, între 2020-2023. Are o vastă experiență în dezbaterile privind politicile publice și a publicat numeroase articole în presa bulgară.
Radovan Ďurana este membru fondator al Institute of Economic and Social Studies (INESS) din Slovacia. După absolvirea Facultății de Management la Universitatea Comenius din Bratislava, a lucrat ca analist de risc de credit într-o bancă comercială. La INESS, este responsabil de dezvoltare și strategie, fiind și analist senior specializat în finanțe publice, taxe și sectorul energetic. A fost consilier pentru mai mulți miniștri ai guvernului slovac și publică frecvent articole de opinie în presa slovacă.
Friedhelm Gross este cercetător asociat la Ludwig Erhard Forum for Economy and Society (LEF) din Berlin. Deține un master în Guvernanță și Politici Publice și o licență în Limbi Străine și Administrarea Afacerilor. Activitatea sa se concentrează pe inovație, birocrație și modernizarea economiei sociale de piață.
Constantinos Saravakos este Director de Cercetare la Center for Liberal Studies (KEFIM) și doctorand în Studii Internaționale și Europene la Universitatea Macedonia. Principalele sale domenii de cercetare includ reglementarea, economia politică (sărăcie, inegalitate și prosperitate) și partidele politice (democrație, populism și comportament electoral). Deține un master în Științe Politice și Sociologie (cu onoruri) și o licență în Filosofie și Istoria Științelor de la Universitatea din Atena, precum și un master în Economie Aplicată și Administrare de la Universitatea Panteion. Este expert pentru proiectele de cercetare Varieties of Democracy (Universitatea din Göteborg) și Rule of Law Index (World Justice Project), fiind totodată cercetător asociat la European Policy Information Center (EPICENTER).
Nicolas Marques (PhD) este economist și Director Executiv al Institut économique Molinari. Expert în securitate socială și sisteme de pensii, are peste 25 de ani de experiență ca academician, director de think-tank și creator de soluții pentru pensii. Publică frecvent articole pe acest subiect în presa franceză, inclusiv în Capital și Le Point. (adevarul.ro)
