Poate că n-am atins încă falimentul, dar e clar să sîntem într-o perioadă de insolvență a democrației. E pe undeva firesc și era previzibil. Trei decenii de devalizare morală a societății, de impostură și mediocritate nici n-aveau cum duce la un alt rezultat.
A. Cristorian: Mecanismele care ar fi trebui să protejeze democrația și care, în societățile occidentale mature, funcționează n-au fost niciodată instituite la noi.
Votul n-a fost niciodată despre cel mai bine pregătit. Alegerile sînt mai degrabă emoție și concurs de popularitate, nu test de IQ.
Programele și proiectele actorilor politici, ale partidelor sînt un certificat de garanție aplicabil emoției. În democrațiile funcționale, partidele sînt acele site care cern calitatea umană. Mecanismele interne ale partidelor, atunci cînd ele funcționează și se bazează cu adevărat pe principii, au grijă ca sex-appeal-ul unui potențial candidat să fie dublat de cunoștințe solide și de un CV ireproșabil. Popularitatea, care te poate duce într-un post, trebuie dublată de capacitatea de a performa în acel post.
La noi, însă, timp de 30 de ani, democrația a funcționat ca emoție și miraj al Occidentului, în timp ce, pe plan intern, partidele au fost umbrele doctrinare sub care s-au adunat toți neaveniții, toți prostovanii și hoțomanii.
Ceea ce vedem acum, cu partide extremiste în plină floare, cu bombardieri care cred că știu și pot face politică ori administrație, cu golani care vor să conducă instituții publice, nu colțul blocului, este fix rezultatul și efectul unui statu quo în care prostia și impostura au fost promovate dinspre partide înspre aparatul de stat.
Există corupție și în țările occidentale, e un fenomen ce nu poate fi eradicat. Poate fi, cel mult, ținut sub control și dus la un nivel cît mai scăzut posibil. În țările occidentale, însă, unde viața publică e cernută de sita partidelor, golanii, gangsterii și mafioții nu pot decît, cel mult, să mituiască politicienii. La noi, însă, golanii, mafioții și gangsterii candidează fără impunitate. E o realitate pe care o vom vedea tot mai des și care, în lipsa unei minuni – ca să nu zic reformă a partidelor democratice, că-i prea multă visare în expresia asta cu reforma –, va deveni normalul.
Golanul, gangsterul, mafiotul care pînă mai ieri controla un colț de bloc, un cartier sau un segment al lumii interlope va vrea să ajungă în Primărie, în Parlament, în Guvern. Probabil că e acolo deja. Avem deja destule partide extremiste în care și-au găsit locul fel și fel de scursuri care vor să facă legi. Sau, cum se zice pe stradă, să facă legea.
Și n-am nici un dubiu că nu va mai trece mult timp pînă cînd vom avea și noi cazuri de ziariști bătuți sau împușcați ori de activiști din societatea civilă agresați sau dispăruți.
Timp de trei decenii, tot ce ar fi trebuit să însemne elita, crema intelectuală și profesională a unei țări, acel segment care, într-o democrație funcțională, și-ar fi găsit drumul firesc spre viața publică, a fost substituit cu impostură și găinari cu carnet de partid, ce n-au atins vreodată-n viață mediocritatea. E previzibil și normal ca, în aceste condiții, periferia să vrea la putere. (catavencii.ro)
