Nu este bine, dar putea fi cu mult mai rău. Aceasta ar fi sinteza efectelor deciziei fără precedent prin care CCR a anulat alegerile prezidențiale în totalitate. Marele pericol ca țara să ajungă pe mâna unui sonat/șarlatan păpușat de forțe obscure, inclusiv Rusia, a fost evitat printr-o decizie a CCR în afara cadrului legal.
Ioana Ene Dogioiu: Pe fond, ceea ce reproșează CCR în motivarea deciziei e corect: manipularea votului prin dezinformare și încălcarea egalității de șanse ca urmare a încălcării legislației electorale.
Plus, desigur, problema finanțării campaniei lui Georgescu: „Curtea ia act de faptul că un candidat a încălcat legislația electorală referitoare la finanțarea campaniei pentru alegerile prezidențiale.
Astfel, declarațiile depuse la Autoritatea Electorală Permanentă ale unuia dintre candidați referitoare la bugetul său de campanie, pe care l-a raportat că fiind 0 lei, sunt în contradicție cu datele prezentate în ‘Notele de informare’ ale Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă și a Serviciului Român de Informații”.
Dar procedura a fost un fiasco: invalidarea după ce abia validaseră turul I, autosesizarea pe baza unor petiții, ședință despre care multă vreme nu a fost clar dacă era informală sau oficială, anularea după ce votul începuse în diaspora.
Pe scurt, CCR a luat din nou legiferarea pe cont propriu pentru a anula alegerile, ceea ce reprezintă un nou precedent pe care este posibil să-l vedem repetat oricând, cu sau fără aceeași fundamentare factuală certă.
CCR a corectat prin mijloace discutabile juridic propriul abuz prin care a eliminat-o pe Diana Șoșoacă din cursa prezidențială, momentul în care un electorat rămas orfan a început să-l ridice pe Călin Georgescu până la nebunia în care a împins țara.
În plus, există riscul prăbușirii încrederii în valoarea și forța votului, piatra de temelie a democrației. Dacă oamenii vor ajunge la concluzia că indiferent cum votează, rezultatul poate fi anulat, e posibil ca participarea lor la jocul democratic să se prăbușească cu efect direct asupra legitimității oricărei puteri politice.
Dar pericolul astfel evitat era imens.
Să nu ne amăgim: riscul că dl Georgescu să câștige alegerile era foarte mare. Ultimele sondaje făcute chiar înainte de decizia CCR și după desecretizarea documentelor CSAT îl plasau în avantaj.
Pentru ca Elena Lasconi să recupereze ar fi fost nevoie de o mică minune. Și când de partea cealaltă este, cu prima șansă, un personaj atât de periculos, riscul nu poate fi asumat.
De aceea, deși omenește îi pot înțelege dezamăgirea, reacția dnei Lasconi a fost dezamăgitoare și nepotrivită pentru statura unui potențial președinte al unui stat aflat în riscul de a ajunge pe mâna unei lighioane rusofile și neolegionare. Riscul personal poate fi asumat, nu și cel național. În schimb, a fost excepțională poziționarea dlui Dominic Fritz, un om politic din ce în ce mai consistent.
Glonțul nu a plecat de pe țeavă, pe moment România a fost salvată, un lucru care s-a văzut imediat și din evoluția bursei, înverzită. Parcursul constituțional al următoarelor luni e destul de clar până la prezidențialele care vor avea loc cel mai probabil în martie.
Dar asta nu înseamnă că s-a terminat. De-abia ar trebui să înceapă. Ce?
citiți articolul întreg aici
