Conform sondajelor, conform evenimentelor pe care le vedem şi le auzim zi de zi, lucrurile merg prost în România, chiar foarte prost.
Cristian Hostiuc: Nu este zi în care să nu auzim că ţara merge într-o direcţie greşită, că politicenii nu sunt buni de nimic şi nu ne merită, că majorarea preţurilor, adică inflaţia, ne-a lovit în plin, că puterea de cumpărare a scăzut şi ţara sărăceşte în fiecare zi. Fermierii şi transportatorii sunt în stradă, cei din sistemul sanitar se pregătesc de grevă, urmează alte categorii profesionale. Nu poţi să nu le dai dreptate când auzi că ţara se prăbuşeşte peste noi la propriu şi la figurat şi că oamenii fug din cauza acestui lucru în străinătate.
Astăzi vreau să mă refer la două aspecte care, paradoxal, sunt la polul opus:
1. În ciuda creşterii preţurilor/inflaţiei, în ciuda scăderii puterii de cumpărare, în ultimii doi ani de zile românii au reuşit să economisească la bancă nu mai puţin de 54 de miliarde de lei în plus, adică aproape 11 miliarde de euro.
Numai în ultimul an, depozitele bancare în lei ale populaţiei au crescut cu 40 de miliarde de lei, conform datelor BNR.
Mi se pare o sumă imensă economisită, în condiţiile în care avem aceste creşteri de preţuri iar lumea se plânge de scăderea dramatică a puterii de cumpărare, adică creşterea salariilor nu acoperă creşterea preţurilor, deci banii sunt tot mai puţini. Aşa să fie?
În noiembrie salariul mediu a fost de 4.765 de lei (950 de euro), în creştere cu 15,1% faţă de noiembrie 2022, în condiţiile în care inflaţia a fost de numai 8,2%, rezultând în final o creştere reală a salariului de 7,9%.
Când vor veni datele statistice pe decembrie 2023 vom vedea că această creştere salarială reală va fi mult mai mare, în condiţiile în care în perioada decembrie 2022/decembrie 2023 inflaţia a fost de numai 6,61%.
În 2022, depozitele bancare în lei ale persoanelor fizice au crescut cu 13 miliarde de lei, un plus de 8,1% la o inflaţie de 16,7%. Chiar şi cu această inflaţie care a afectat puterea de cumpărare, românii au reuşit să pună bani deoparte, chiar dacă nu au acoperit inflaţia.
Interesant este ce s-a întâmplat pe segmentul de valută, acolo unde depozitele au scăzut în 2023 cu 5 miliarde de lei, de la 124 de miliarde de lei, echivalent în valută în decembrie 2022, la 119 miliarde de lei, echivalent în valută în decembrie 2023.
Chiar şi cu această scădere pe valută, depozitele totale ale populaţiei, în lei şi valută, au crescut în 2023 cu 35 de miliarde de lei, adică cu aproape 7 miliarde de euro.
Dacă lucrurile ar fi mers atât de prost în ţară, dacă totul ar fi numai un dezastru, dacă creşterea preţurilor, adică inflaţia, ar fi lovit atât de puternic, nu ştiu dacă oamenii ar mai fi reuşit să economisească.
Este adevărat că această creştere a dobânzilor, care la depozite au ajuns la 6-7% pe an, a contribuit la creşterea soldului economiilor, dar oamenii se pare că au reuşit să economisească mai mulţi bani.
Bineînţeles că acestea sunt nişte date statistice care includ şi depozitele de valoare mare şi depozitele cu o valoare mai mică.
Oricum am lua-o, o creştere de 40 de miliarde de lei într-un an a depozitelor în lei, adică un plus de 22,4%, nu mi se pare că ţine de o ţară unde impresia generală a tuturor este că lucrurile merg prost şi că oamenii sărăcesc.
Ca să nu mai vorbim că avem acestă creştere a depozitelor bancare, de 40 de miliarde de lei, în condiţiile în care românii au pus câteva miliarde de lei în titluri de stat prin programele Tezaur şi Fidelis, care oferă dobânzi mai mari decât la bancă.
De asemenea, este de remarcat şi oferta publică de vânzare de acţiuni Hidroelectrica, acolo unde segmentul de retail a pus la bătaie nu mai puţin de 9 miliarde de lei, bani care au venit fără să fie afectat soldul depozitelor bancare sau vânzarea de titluri de stat.
Eu aşavea aici o întrebare, de unde vin toţi aceşti bani, din depozitele bancare, din titlurile de stat, de pe Bursă, dacă ţara sărăceşte?
În ianuarie 2008, când piaţa imobiliară era în aer, la salariul mediu de atunci, de 350 de euro, îţi puteai cumpăra un apartament cu două camere de 50 de metri pătraţi în 32,8 ani.
Din acel moment, indicele de accesibilitate pentru achiziţia unui apartament – măsurat prin numărul de ani – a început să scadă dramatic din trei motive: au scăzut preţurile în euro ale apartamentelor, cursul valutar leu/euro s-a stabilizat după creşterea de 30% din 2008/2009, iar salariile în lei s-au triplat, dacă nu chiar au crescut mai mult, cel puţin pentru IT-işti.
În ianuarie 2009 indicele de accesibilitate a scăzut la 27 de ani, în ianuarie 2014 indicele a scăzut la 13,3 ani, în ianuarie 2019 indicele a scăzut la 8,9 ani, în ianuarie 2021 indicele a scăzut la 8,3 ani, în ianuarie 2022 a crescut la 8,4 ani pentru ca apoi să scadă, în ianuarie 2023 la 8 ani, în august 2023 la 7,2 ani, iar la finalul lui 2023/începutul lui 2024 să scadă la 7 ani, adică îţi trebuie 84 de salarii medii, de 950 de euro, pentru a cumpăra o locuinţă de 80.000 de euro.
Ca o concluzie, oricine poate alege alte date statistice pentru a arăta că lucrurile merg prost în România, dar eu am ales aceşti doi indicatori care arată, cel puţin prin prisma creşterii depozitelor bancare şi a creşterii gradului de accesibilitate pentru achiziţia unei locuinţe (prin scăderea numărului de ani necesari achiziţiei unui apartament), că lucrurile nu sunt chiar atât de rele.
Aceste date statistice sunt bune, pentru că România a beneficiat de o creştere salarială în lei fără precedent în ultimii aproape 15 ani, iar cursul valutar leu/euro a rămas extrem de stabil în toată această perioadă, înregistrând o creştere de numai 14%. Gândiţi-vă că numai anul trecut cursul valutar leu/euro a stat nemişcat. (ZF.ro)
