La 30 noiembrie, în România va deveni funcțional Sistemul Garanție-Returnare (SGR), prin care vom primi câte 50 de bani pentru fiecare sticlă, PET sau doză de metal pe care o vom recicla.
Sistemul va fi operat de compania RetuRo, care reunește marii producători de băuturi și comercianții din țară, împreună cu statul român.
Sistemul creat în România va fi al doilea ca mărime din Europa, după cel din Germania. Scopul său este de a încuraja reciclarea și de a reduce, astfel, poluarea.
SGR ne va permite să recuperăm câte 50 de bani pentru fiecare ambalaj pe care îl vom recicla, în orice magazin din România care vinde băuturi îmbuteliate în sticle, PET-uri sau doze.
Atenție, însă. Doar ambalajele care poartă simbolul SGR vor putea fi reciclate, așadar nu are sens să strângem ambalajele vechi, pentru a încerca să primim bani pe ele.
Raul Pop, cofondator și vicepreședinte al Coaliției pentru Economie Circulară, a explicat, la PRO VERDE, cum va funcționa sistemul.
Ambalajele nu trebuie turtite, pentru ca automatele de reciclat să poată recunoaște codul de bare de pe ele. De asemenea, ele trebuie să fie golite de întregul conținut. Automatele vor cântări fiecare doză, PET sau sticlă în parte, și le vor respinge pe cele care nu au greutatea corectă, a explicat Pop.
Teodora Ghenciu: Hai să explicăm mai întâi modul de funcționare a sistemului, din perspectiva consumatorului. Ce trebuie să știe fiecare dintre noi. Ne imaginăm că suntem pe 1 decembrie 2023. Și ce pot să fac? Ar trebui să mă pot duce cu orice fel de ambalaj, la orice fel de magazin? Sau nu?
Raul Pop: (…) La consumator e simplu: am cumpărat o sticlă de băuturi, fie că vorbim despre sucuri, bere, vin, apă, apă minerală, am golit-o, o duc înapoi la orice magazin care vinde băuturi, și el îmi va da 50 de bani, cu o condiție: ca eu să fi plătit 50 de bani (în plus) când am luat-o.
(…) Ăsta ar trebui să fie, teoretic un joc de sumă zero. Tot retail-ul din țara asta ia de la consumator câte 50 de bani pe fiecare sticlă plină, pe care o vinde. Și returnează 50 de bani pe fiecare sticlă goală care se întoarce. Deci, teoretic, ar trebui ca tot ceea ce încasez să dau înapoi.
(…) Practic știm că în primul an va fi o diferență artificială, dată de faptul că voim avea pe piață și sticle pe care nu a încasat nimeni 50 de bani, deci nu va trebui să-i dea înapoi, nu va avea de unde.
Acum, consumatorul nu trebuie să știe toată poliloghia asta, dar trebuie să vadă dacă pe sticla pe care vrea să o returneze este simbolul cu două săgeți rotunde și dedesubt scrie «ambalaj cu garanție» (…) E important să ținem minte – simbolul acela înseamnă «50 de bani».”
Doar sticle, PET-uri și doze de băuturi, deocamdată
Teodora Ghenciu: Ok, avem simbolul, avem sticla, și de menționat – că poate multă lume nu-și dă seama- noi vorbim, de fapt, doar despre băuturi. Deci nu vorbim de sticle de lapte de care eu am acasă, de exemplu, de sticle de suc de roșii, de borcane.
Raul Pop: Deocamdată vorbim de un set limitat de produse, care sunt băuturile. Ceea ce, dintr-un punct de vedere, face lucrurile mai simple, din alt punct de vedere, le face mai complicate.
Sunt mai simple, pentru că numărul de companii implicate în finanțarea acestui sistem, sunt doar cele care vând băuturi, probabil vreo 1500-2000 de companii. Dacă am extinde și la pastă de dinți, lactate, ulei, oțet, alcool sanitar, detergent, cutia de carton pentru lapte, – automat, la cele 500 de companii s-ar mai adăuga încă vreo 500-600, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere poate părea mai complicat.
După părerea mea, ar fi mai simplu, pentru că atunci știm că putem duce mai multe lucruri la acest Sistem de Garanție-Returnare. În concluzie, și finanțarea funcționării lui, care evident costă bani, se va împărți la mai multă lume. Dar, deocamdată, mergem pe ceea ce știm și mergem pe ideea asta.
Ambalajele nu trebuie turtite, dar trebuie golite de întregul conținut
Teodora Ghenciu: Cum trebuie să ducem aceste sticle, PET-uri, cutii, la magazin? Le spălăm, nu le spălăm, le frecăm cu peria, cu detergent? Ce facem?
Raul Pop: Nu, bineînțeles, le duci așa ca cum rezultă ele din consum, cu condiția să le golești complet, pentru că, altfel, aparatele care preiau vor face un test de greutate și să spună“bă, sticla asta trebuia să aibă 18 grame. Dar are 25, n-o primesc, pentru că are încă urme de produs în ea, ceea ce mai departe poate să genereze tot felul de probleme”
De exemplu, aparatele automate. În momentul în care preiau o sticlă de plastic, să-i spunem, îi citesc eticheta, o înregistrează în baza de date, după care o găuresc și o turtesc. Tot ce este înăuntru se scurge peste celelalte sticle. Și asta face lucrurile mai complicate.
Teodora Ghenciu: Deci e important să aibă această etichetă, cu acest simbol, ca să fie citită sticla de aparat?
Raul Pop: Tehnic, aparatul citește codul de bare, dar noi, ochiometric, nu o să putem să ne dăm seama dacă e codul de bare potrivit sau nu. Și de asta avem acest simbol care te ajută vizual.
Aparatul citește codul de bare, face din start distincția dacă este un cod de bare nou și purtător de garanție sau un cod de bare vechi, deci nepurtător de garanție, le turtește, le stochează, le presează și de acolo pleacă mai departe la reciclare.
Teodora Ghenciu: Deci nu trebuie să turtim noi PET-urile, așa cum trebuia să facem până acum.
Raul Pop: Nu mai trebuie să turtim niciodată PET-urile. Ele urmează să fie turtite într-o fază ulterioară, în funcție de modul în care se preiau de la magazin. Sunt situații în care se turtesc pe loc dacă le preluăm printr-un aparat. Sunt situații în care, dacă nu există un aparat și este un magazin mic, vânzătorul le preia manual, le pune într-un sac, neturtite, ca să poată fi ulterior scanate, citite și numărate. Și atunci toată partea de turtire nu mai este la consumator, este la lanțul logistic de după aceea.
Sursa: StirilePROTV
