„A trăi Învierea înseamnă a fi atent la adâncul ei de lumină“, spune părintele Constantin Necula. Preotul sibian îi roagă pe oameni să rămână în case – nu din frica morţii, ci pentru că-şi iubesc viaţa.
Într-un interviu acordat publicaţiei sibiene Tribuna, părintele Constantin Necula arată că trăim „o perioadă în care ne smereşte lipsa efortului şi a tensiunii de altă dată“ – inclusiv pentru preoţi care aveau programul supraaglomerat de spovedaniile credincioşilor.
Preotul consideră că în acest moment cea mai importantă rugăciune este cea de pocăinţă: „În contextul acesta al Covid-ului 19 am început, sper, să ne punem întrebări şi asupra greşelilor noastre. Ca oameni şi ca sistem. Se văd fisurile şi ruperile din rezistenţa acestora. Vedem că nu banii sunt problema, ci gestionarea lor. Că nu diplomele sunt problema, ci caracterele pe care se afişează ştiinţa dobândită“
Părintele Necula nu socoteşte că restricţiile împiedică oamenii să trăiască adevăratul sens al Învierii. „A trăi Învierea înseamnă a fi atent la adâncul ei de lumină. Şi în alţi ani cei care sunt acum în linia întâi erau tot în linia întâi. Acum suntem toţi. Să învăţăm acum să preţuim ceea ce ne lipseşte. (…)
Învierea de anul acesta are cu sine şi conotaţia unui post dublat de carantină. Un soi de sihăstrie împreună cu aceia pe care-i iubim şi ne sunt familie. Cred, personal, că aici a fost restartarea responsabilităţii noastre. Reasumarea familiei. Inclusiv prin asumarea distanţei sociale, pentru protejarea celor mai în vârstă. Cu alte cuvinte şi Paştile acesta este despre Hristos şi despre familie“, explică el.
„Biserica are în construcţia ei isihia, liniştea. Cuminţenia spaţiului bisericii este des agresată de necuminţenia oamenilor. Nu poate să-ţi pară rău că e linişte. Nădăjduim că nu e liniştea dinaintea furtunii, ci liniştea care evită furtuna. Sper ca oamenii să-şi hrănească liniştea din liniştea Bisericii. Cred că e important să rămânem dătători de pace unei lumi neîmpăcate cu sine şi Dumnezeu“, a spus preotul Necula.
El atrage atenţia că numai la cei care îşi vor lua în serios lecţiile din această perioadă se vor simţi schimbări: „Poate că vom învăţa să luăm în serios sănătatea personală, să încurajăm vocaţiile reale, să dezvoltăm reţelele de consiliere în carieră ale tinerilor în funcţie de vocaţiile lor reale, nu de pilele şi relaţiile şi ambiţiile din sistem. O să observăm împreună dacă schimbările vor fi ample“
Necula vrea să vadă Biserica mai vocală în ceea ce priveşte activitatea sa caritabilă: „Cred că de data aceasta Biserica trebuie să lase la o parte smerenia şi să spună ce face. Nu pentru apărare, ci pentru a-i încuraja şi pe cei care o critică să facă mai mult şi mai bine decât ea. Mă refer acum doar la ajutoarele care pot fi exprimate şi văzute, contabilizate. Ceea ce nu se vede este şi ceea ce va rezista cel mai mult. Cuvintele de încurajare, de mângâiere acolo unde este cazul. Trăim într-o incredibilă depresie socială de tandreţe. Ne-au prezentat cifre, procente şi ne-au emoţionat cu exemple din alte ţări ca şi cum lucrurile de lângă noi nu au importanţă. Biserica sper să-şi întărească hotărârea de a-i ajuta pe oameni să se iubească şi să se respecte şi între crize.“
Mesajul preotului Necula a fost ca oamenii să înţeleagă rostul acestor măsuri excepţionale care vor cuprinde şi Sărbătorile pascale: „Îi rog pe oameni să rămână în case. Nu din frica morţii, ci pentru că-şi iubesc viaţa.“
