printreranduri.net: Pandemia e gata. După doi ani, și în România se ridică restricțiile impuse de ”autorități”, iar starea de alertă nu mai este prelungită de Guvernul Ciucă. Ne-a anunțat chiar președintele.
Klaus Iohannis a învins din nou coronavirusul, cum a mai făcut-o și în iunie 2021. Ar fi bine totuși ca după această a doua înfrângere a virusului să nu mai moară atât de mulți români precum după prima „victorie” iohannisiană.
Dacă este însă să fim corecți, trebuie să recunoaștem că, în ciuda discursurilor triumfaliste ale președintelui, nu „autoritățile” super-(in)competente au reușit să pună capăt acestui coșmar. Prin reacția lor exagerată, ele doar au declanșat isteria, însă nu au niciun merit că de mâine, se termină. ”Autoritățile” nu fac altceva decât să constate un fapt: pandemia s-a transformat în epidemie.
Felul în care Organizația Mondială a Sănătății și statele lumii s-au ”luptat” cu pandemia și nu cu virusul este de manual. Manual de guvernare non-democratică. ”Și eu am fost uluit. Dar ceea ce m-a uluit cel mai tare nu a fost pandemia. […] Nu, cel mai uluitor a fost modul foarte ciudat în care s-a acționat de data aceasta”, constată Bernard-Henri Levy în cartea sa „Acest virus care ne smintește”. Ciudat e un cuvânt blând.
Pentru a combate virusul ar fi fost suficient un tratament (medical) adecvat. Din păcate, el nu e nici astăzi disponibil. Pentru a combate pandemia au fost, în schimb, utilizate restricții severe ale libertăților fundamentale, închideri de țări și de activități economice și sociale (timp de doi ani, în multe țări, oamenii nu au avut dreptul să danseze, de frică să nu se apropie prea mult și să răspândească virusul), carantine, izolări, internări forțate, vaccinuri și rapeluri de vaccin.
Ce n-au reușit „autoritățile”, oamenii de știință, medicii și liderii lumii în doi ani, cu toate „măsurile” lor excepționale, a rezolvat rapid un singur om: Vladimir Putin. Prin invadarea Ucrainei acum două săptămâni. Nu mai există pandemie pentru că, acum, există doar războiul din Ucraina. Nimeni nu mai vorbește despre altceva decât de război. Nimeni nu se mai teme de coronavirus. Toți ne temem doar de Putin. Sunt de acord cu cei care propun ca președintele rus să primească Premiul Nobel pentru… Medicină!
Revenind la un ton serios, trebuie să ne confruntăm cu o realitate tristă, cea care ne-a demonstrat că noile generații de vaccinuri – inclusiv cele „anti-COVID” bazate pe tehnologia mARN, descoperite într-un timp record și puse pe piață suspect de repede (pe bani foarte mulți) – au eșuat în misiunea lor. Ele nu au putut opri răspândirea variantei OMICRON! Deși rolul unui vaccin tocmai acesta ar fi trebuit să fie: să ne protejeze să nu ne îmbolnăvim și să oprească transmiterea (globală) a virusului! Să oprească pandemia!
Așadar, trebuie să acceptăm că pandemia nu a fost oprită de știință! Nici de măștile de protecție, nici de statul în casă și nici vaccinuri! Nici măcar de ”intervenția concertată și susținută a autorităților”, cu toate măsurile de prevenție și protecție sanitară. Pandemia nu a fost ”învinsă” nici de atitudinea responsabilă a cetățenilor, pentru că foarte mulți nu au respectat regulile (unele dintre ele, e drept, stupide) sau le-au respectat cu aproximație.
Adevărul este că pandemia a încetat, de facto, pentru că ”noul” coronavirus s-a transformat și s-a adaptat! Omicron este ca orice gripă sezonieră, poate chiar mai blând. Chiar dacă e mai contagioasă decât precedentele, chiar de neoprit, această tulpină este, în schimb, mult mai puțin periculoasă pentru om. Spre norocul nostru!
De aici încolo, va trebui să ne adaptăm și noi să conviețuim cu ”dușmanul invizibil” printre noi. Chiar dacă pandemia s-a terminat, e evident că acest virus nu va dispărea niciodată. Și nici tentația ”autorităților” de a aplica noi ”măsuri” de protejare a populației, atunci când vor considera că e oportun. Dacă tot ne-am obișnuit cu guvernarea asta prin frică, ar fi și păcat să se piardă cei doi ani (de pandemie) și să nu folosim „experiența” acumulată și cu alte ocazii.
Viața omului este o aventură periculoasă. Până acum, nu a scăpat nimeni din ea. Pericolul nu este însă că vom muri. Aia este o certitudine. Pericolul este că nu vom mai trăi! Așa cum am procedat de foarte multe ori în ultimii doi ani… (printreranduri.net)
