În contextul pe care, iată, suntem obligați să îl trăim, avem nevoie să putem judeca realitatea la modul cel mai obiectiv cu putință, pentru a lua decizii cât mai corecte cu putință, în interesul României. Iar realitatea este una cruntă. De câteva zile, la fel ca și acum zeci de ani, într-o epocă pe care o speram pe veci trecută, avem la graniță un vecin ostil și agresiv, un vecin care ne vrea răul în fiecare secundă și care, să nu ne amăgim, va face totul și orice ca să ne doboare, cu fiecare ocazie pe care i-o vom da. De fiecare dată când vom fi dezbinați, rușii vor profita; de fiecare dată când vom fi leneși, rușii vor profita; de fiecare dată când vom fi incorecți, rușii vor profita.
Nu. Nu cred că suntem noi, ca țară, obsesia și focusul permanent al regimului criminal de la Kremlin dar, cu siguranță, suntem printre obiectivele agresiunii lor și am fost mereu. Iar acum, rușii sunt mai aproape de granițele noastre, sau la granițele noastre, aducând doar ură și moarte.
Aceasta este, cred eu, realitatea nouă pe care suntem obligați să o trăim. Acesta este balansul pe care vom fi obligați, probabil ani de zile, sau decenii, să îl facem: cel între un vecin agresiv și nevoia, obligația noastră de a nu ne bate joc de țară și de munca noastră! Rușii ne vor testa permanent slăbiciunile și vor profita de ele. La fel cum, sunt sigur, vor testa permanent determinarea aliaților noștri.
În acest sens, s-a vorbit mereu în ultimele zile, și pe bună dreptate, despre importanța esențială a apartenenței noastre la UE și, în context, mai ales la NATO. Este fără dubiu faptul că România e o țară mai sigură datorită sistemului de alianțe din care facem parte.
Suntem, este adevărat, o țară mai mică, iar în comparație cu monstrul agresiv de la Est, chiar foarte mică, dar tocmai noul context pe care îl trăim ne face cu atât mai importanți pentru aliații noștri. Ne-am obișnuit, din păcate, să folosim mereu formulări de genul: primim de la UE, NATO ne apără, făcând, nu știu de ce, în unele cercuri, abstracție de fapul că noi SUNTEM și UE și NATO, nu un corp străin, ci parte din ele. Desigur, este mai simplu să spui că primești de la cineva și că, teoretic, cineva te apără. Doar că realitatea nu funcționează așa, tocmai datorită faptului că noi, repet, suntem și UE și NATO.
De aceea, din primitori, pentru a fi cu adevărat siguri de alianțele noastre, trebuie să devenim, și la nivel de conștientizare dar, mai ales, de comportament, furnizori. Ca țară mai mică, eu cred că modul cel mai bun pentru ca România să devină furnizor de prosperitate și de securitate, în primul rând pentru cetățenii ei, dar și pentru aliații ei, este acela de a ne privi și trata cu maximă seriozitate atât situația obiectivă dar și misiunea, fiecare la locul său.
Rușii nu se vor speria niciodată de noi, e cert. Dar rușilor le va fi greu, extrem de greu să ne agaseze, să ne provoace, să ne testeze, să ne agreseze chiar, dacă noi, ca țară și ca popor vom acționa exact și strict în sensul intereselor noastre. Nu e vreme de glumă, nu e vreme de visat, nu e vreme de pierdut. Realitatea la granițe e urâtă, iar situația e gravă și va rămâne așa pentru multă vreme.
Depinde însă numai de noi, numai și numai de noi, ce facem în interiorul granițelor, cât de slabi sau de puternici suntem, cât de serioși, cât de determinați. Acestea sunt lucruri pe care nu le primim de la nimeni, sunt lucruri pe care ori le avem, ori nu. Iar eu cred că singura noastră opțiune pentru România, pentru români, este să le avem.
declarație politică susținută în Senatul României
