Mai multe episoade, din nu foarte lunga mea viață, mi-au consolidat ideea că, în ciuda a ceea ce se scrie într-o anumită presă…, România – căci așa o cheamă și ne cheamă, chiar este o țară! A noastră. Și a celor care nu aruncă deșeuri sau mucuri de țigară pe jos, dar și a celor care, din păcate, încă o mai fac. Și o vor mai face.
Și nu pot să nu mă uit, mirată și cu un oarecare zâmbet, când cei și cele care o părăsesc, cu texte și explicații lungi despre cum nu se mai poate aici, apelează mereu la Statul Român, la ambasade, la presă, la tot ce vreți, când dau de greu prin străinătate, când – în Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Anglia, Spania etc., li se iau copiii, când sunt abuzați de angajatori etc.
Un moment m-a prins în Franța, vizitând o prietenă. Eram într-un sens giratoriu. În fața noastră, o decapotabilă de lux – veți regăsi marca mai jos, cu numere de Franța. Patru băieți. Albi – dacă vă întrebați. Deși n-ar trebui… Brusc, unul dintre ei aruncă niște ambalaje de fast-food din mașină, direct în fața noastră, pe asfalt. Nu ascultau manele pentru că auzeam, prea tare, ce ascultă. Ascultau Fous ta cagoule. ORICÂT ați încerca să mă convingeți, imigranții din Franța NU ascultă așa ceva… Pentru că nu știu.
Alt moment, în Anglia, la o rudă. Avea nevoie urgentă de o programare la medic. Un medic de specialitate. După zeci, ZECI de telefoane la NHS, a primit-o. Pentru anul următor! Doar că, ce să vezi? Medicul ei, cu câteva săptămâni înainte de programarea rudei mele, a fost lovit de autobuz și a murit!… Nu glumesc! Au urmat alte zeci de telefoane, în Anglia, soldate cu, DESIGUR!!, un zbor în țară și rezolvarea problemei la un medic român. Aud?
Și prietena mea din Franța și ruda mea din Anglia, vin mereu în ȚARĂ când au probleme. Și e normal. Vin ACASĂ. Iar acasă, își rezolvă mereu problemele. Știu. Cu un telefon, cu o rugăminte, cu o cunoștință, dar și le rezolvă. Uneori, de MULTE ori, fără telefoane, fără rugăminți, fără cunoștințe!
O altă verișoară, din Barcelona – suntem o familie europeană…, a venit anul trecut în Decembrie ca să își refacă permisul de conducere expirat de ani de zile. În 31 decembrie 2021, la ora 12, și l-a rezolvat. În țară. Acasă.
La fel ca exemplele de mai sus, am zeci, iar dumneavoastră aveți sute, dacă nu chiar mii, și pozitive și negative.
Ce vreau să spun aici e că, oricât ar încerca unii și unele să ne spună altceva, AICI e țara și aici e acasă și AICI re-venim mereu când avem nevoie de ajutor! Chiar dacă, pe bloguri, pe diverse oficine useristo-securiste, unde doriți, o spurcăm 24 din 24 și șapte zile din șapte. Și spunem mereu că am pleca, că vom pleca, că am plecat. Doar că, mereu, când avem probleme, tot în ROMÂNIA revenim.
Dar! Multe sunt de înțeles. Ca, de exemplu, drumul de la Oradea spre Ștei unde – NU DE DRUM E VORBA!!, poți muri o dată, măcar, la fiecare zece kilometri, pentru că, pur și simplu, băeții de la noi, cu – ÎNTOTDEAUNA, beamveurile lor (uneori cu volan pe dreapta!), par să nu mai aibă răbdare cu timpul. Uneori, din păcate, nici timpul nu mai are răbdare cu ei!…
Aici, din mica mea experiență, pot să spun că nici în Franța, nici în Anglia, nici în Austria, nici în Spania, pe drumuri similare!!, nu am văzut așa ceva! O fi specificul nostru local…
Dar! Iarăși dar…
TOT ce vedem ACASĂ, pozitiv sau negativ, am văzut deja în Vest. Îmi pare rău… Oricât ați încerca să vă convingeți, cei ce ați plecat – ÎN AFARĂ DE SALARII, ACASĂ nu e mai rău decât, cum să spun… dincolo.
Mai am un exemplu. Un fost coleg ORĂDEAN. A ratat la mustață ATENTATELE islamiste din 2016 de la Bruxelles pentru că, în ziua respectivă, de la stația unde a avut loc explozia, LA ORA LA CARE A AVUT LOC EXPLOZIA, a ales să meargă pe jos spre lucru. ACELAȘI coleg, în excursie, a ratat, LA MUSTAȚĂ, ATENTATELE islamiste din 2017, de la London Bridge, cu aproximativ douăzeci de minute!!…
Deci! Scrieți ce vreți, pe bloguri, pe Facebook, sau într-o anumită presă. Fraților! Surorilor! Neamurilor!
Când, ORICÂND, aveți probleme, veniți ACASĂ. Și le rezolvați. Aud?
Așa că…
Așa că vă las cu un cântec care, sper, vă va aduce aminte și cine suntem, și unde suntem, și de când suntem, și de ce. PUNCT.
