Sub 180.000 de copii au venit pe lume anul trecut, potrivit unui anunț făcut joi de Institutul Național de Statistică. În 2020 se născuseră puțin peste 200.000 de copii, dar și acel număr era un record al ultimilor ani, record care a fost doborât de nașterile din 2021.
”Generația din 1961 a fost ultima care a asigurat nivelul de înlocuire. Toate celelalte generații au descendența finală sub nivelul de înlocuire”, a explicat zilele trecute la o conferință profesorul Vasile Ghețău.
Societatea se schimbă și nu doar în România. Conform datelor Eurostat, în ultimii 60 de ani schimbările sunt dramatice din acest punct de vedere.
Iar aceste schimbări vin pe fondul unui declin demografic fără precedent.
Anul trecut, la noi s-au născut cei mai puțini copii din 1930 încoace
În asemenea condiții, numărul profesorilor va trebui redus consistent (nu vor mai avea cui să predea), producătorii de materiale-suport pentru școli sau cei de jucării își vor vedea afacerile în contracție, apărând și alte efecte economice indirecte.
Interesant e că la țară, numărul copiilor născuți în afara căsniciei e mai mare decât la oraș. Ceea ce poate fi și o lovitură dată imaginii de familie tradițională pe care comunitățile rurale încearcă să o promoveze. Sunt câteva județe în care copiii născuți în mediul rural în afara căsătoriei trec de 50%: Călărași, Ialomița, Teleorman sau Mureș, ca să dăm câteva exemple.
Peste 70% dintre cupluri spun că momentan nu își doresc copii. Aspectele financiare – situația financiară și incertitudinea cu privire la siguranța locului de muncă sunt determinante în decizia de a (mai) avea un copil.
”Începând cu anul 1992 asistăm la o creştere a numărului de naşteri în afara căsătoriei, proporţia lor progresând de la 15% (1992) la peste 31% (2020). Paradoxal, mai afectat de acest fenomen a fost mediul rural. Cea mai mare parte a copiilor născuţi în afara căsătoriei provin de la tinerele până în 25 ani (aproximativ 60,2%).
Momentul conceperii copilului tinde să preceadă momentul căsătoriei
Desigur că aceste diferenţe între vârsta medie la prima naştere şi vârsta medie la prima căsătorie, şi mai ales diferenţa negativă, frecvent întâlnită după 2003, se datorează şi creşterii ponderii naşterilor ilegitime, deci a femeilor foarte tinere, care necăsătorindu-se, nu mai contribuie la obţinerea vârstei medii la prima căsătorie, deşi contribuie la obţinerea vârstei medii la naşterea primului copil”, atrag atenția cercetătorii din INS într-o lucrare despre evoluția natalității și fertilității.
În cadrul judeţelor cu o natalitate ridicată se remarcă de regulă acele judeţe care au un grad de urbanizare mai scăzut şi o pondere a populaţiei tinere mai mare.
Măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor adoptate la sfârșitul anului 1966, au avut ca efect redresarea puternică a natalității, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut în medie peste 526.000 de copii anual, consemnându-se rate de 27,4 la mie (în 1967) și respectiv 26,7 la mie (în 1968).
După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuților vii, în medie sub 400.000 copii anual, iar în decursul perioadei 1980-1989 rată natalității a oscilat între 14 la mie și 18 la mie. Factorii coercitivi pronatalisti au avut efect numai pe termen scurt.
”La nașterile la care vârsta mamei este sub 20 de ani, trei sferturi din copii sunt în afara căsătoriei, pe când la nașterile femeilor de peste de 20 de ani, sub un sfert sunt în afara căsătoriei. Șapte din zece nou-născuți ai româncelor care nasc înainte de 20 de ani (căsătorite fiind) sunt concepuți înaintea căsătoriei. Ceea ce înseamnă că și acele căsătorii s-au făcut sub presiunea faptului că femeile au rămas însărcinate. În mediul rural, aproape 20% nu au tatăl recunoscut, în vreme ce în grupa de vărstă de femei de peste 20 de ani care au născut, ponderea coboară la sub 5%. În cazul romilor, ponderea femeilor care nasc la vârste sub 20 de ani e de 10 ori mai mare decât proaspetele mame de peste 20 de ani”, a explicat un socilog la o conferință de specialitate
Începând cu 1956, natalitatea a înregistrat o tendința de scădere rapidă, de la 24,2 la mie (1956) la 14,3 la mie (1966), influențată atât de liberalizarea avorturilor cât și de cauze de ordin social, economic și educațional: accesul larg la învățământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională și socială generată de industrializare și de urbanizare.
- În perioada 1947-1955, natalitatea a înregistrat în România valori ridicate, în mare parte datorită fenomenelor de recuperare a căsătoriilor și a nașterilor amânate. Ratele de natalitate au crescut de la 23,4 născuți-vii la 1000 de locuitori (1947) la 25,6 născuți-vii la 1000 de locuitori (1955) fără a atinge nivelul ratelor din perioada antebelică (30-35 născuți-vii la 1000 de locuitori). (sursa)
