Costi Rogozanu: Zilele astea se vorbește mult despre taxarea bogăției. Deci avem încă un sezon din filmul prost și nesfârșit cu reprezentanții marilor averi urlând la TV că sunt sărăciți de „comuniști”.
O știre trist de amuzantă a apărut zielele trecute. ANPC a amendat Altex pentru măsluirea prețurilor înainte de Black Friday. Știți șmecheria. Falsifică prețurile, le măresc înainte de campanie pentru a le aduce la nivelul inițial de „Black Friday”, cică marea zi a reducerilor. Asta știam cu toții despre toți, nu doar despre Altex.
În anii trecuți, Consiliul Concurenței constata că 80% dintre ofertele comercianților erau ilegale. Răspunsul companiei amendate anul ăsta (sperăm că nu va fi singura) a fost unul antologic de sincer: „Reprezentanţii Altex au afirmat, cu ocazia discuţiilor pe această temă, că ei nu pot fi corecţi într-o piaţă în care nimeni nu e”, se arăta în relatarea ANPC.
Paradoxul trist-amuzant e că noi știm, ei știu că noi știm și totuși funcționează cumva, ne încordăm, ne scotocim, mai cumpărăm ceva doar pentru că e „ieftin”. Nicio fotografie a „pieței” nu e mai corectă decât declarația asta. O piață nereglementată e o sălbăticie cu tendințe de cartelare. Câțiva puternici îi storc de „taxe” de protecție, de vulnerabilitate pe cei slabi.
Exemplul se potrivește cu dezbaterea taxării bogăției. Pentru că, și pentru Altex, și pentru cei care urlă când sunt amenințați cu taxarea există un singur răspuns: bă, știați că există o majoritate de proști care plătesc taxe jumătate din cât câștigă?
Și mai râsu‘-plânsu‘ e că ne ținem agățați ca niște provinciali ignoranți ce suntem de celebra cotă unică. Cota unică a mărit inegalitățile în România. Și știți care e paradoxul și mai mare? Dacă ai inegalități mari e din ce în ce mai greu să te lupți și cu evazioniștii, cu ăia care nu plătesc nici măcar taxele alea mici de acum.
Deci și strigătul „găsiți evaziunea, nu măriți taxele!” are și el ipocrizia lui.
A zis PSD ceva de taxarea luxului zilele astea – de fapt Sorin Grindeanu pomenea forme timide și mai mult fotogenice de taxare – și iar a luat „lumea bună” a României foc. Sunt aceiași care au comis probabil cea mai ridicolă formă de protest din univers acum câțiva ani, în Piața Victoriei, când au ieșit să apere băncile și alte corporații de o taxare de 1%!
Taxarea, bau-bau
Într-un fel înțeleg de ce lumea bună sau pretins bună strâmbă din nas la manele. Pentru că manelele spun adevărul: de aia ai bani, ca să râzi de săraci, altfel n-are sens!, restul proștilor mergeți la taxare.
Cea mai mare gogomănie e să bagi în aceeași oală angajații de rând și posesorii de mari averi. Angajatul de rând plătește taxe de se îndoaie. Iar patronii spun: nu, eu plătesc taxele, nu el. Și cei mai mulți și cred gogomănia asta, deși e munca lor cea din care se plătește!
Posesorul de avere plătește taxe ridicole și pe proprietăți imobiliare, și pe terenuri, și pe lux. Cum se apără cei vizați de taxele pe bogăție? Încep imediat să urle că „NOI TOȚI” suntem „furați de stat”.
Păi nu prea: un salariat la nivelul minim ia brut 2.300 și net 1.200 de lei, iar unul care vinde 10 blocuri plătește câteva procente. Da, știu argumentul, alea câteva procente înseamnă de fapt mult mai mulți bani. E un sofism ieftin – e mai dramatic să dai 50% din 3.000 de lei decât să dai 3% din câteva milioane. Măcar gândește-te că blocul a fost făcut cu muncitori care au plătit 45% din salariu taxe (asta dacă au fost angajați la alb, că munca la negru e regină în domeniul construcțiilor).
Atenție, USR și alți „salvatori” care propun mărirea salariilor mici prin tăierea taxării propun de fapt scutiri tot pentru angajatorii pe salariul minim.
Citeşte întreaga ştire: Filozofia „Black Friday”: în piață toți fură, dar nu e drept să taxăm! De ce taxarea înseamnă oxigen în spital și școli mai bune
