Din 16 martie 2020, de când s-a decretat starea de urgență ca urmare a pandemiei de COVID-19, una dintre principalele preocupări ale Guvernului (Orban, apoi Cîțu) a fost să demonstreze că lucrurile merg foarte bine și că, în ciuda problemelor, economia merge foarte bine, nefiind absolut deloc afectată de criza medicală.
Și, totuși, vorbim despre două luni în care țara a fost închisă și nenumărate afaceri au fost complet nefuncționale. Vorbim, de asemeni, despre sectoare ale economiei care timp de multe luni au funcționat la un nivel scăzut de activitate, respectând restricțiile impuse de către Guvern. În aceste condiții, datele furnizate de către oficialități în ceea ce privește șomajul sunt cel puțin dubioase.
La începutul lui 2020,
la sfârșitul lunii ianuarie, numărul șomerilor înregistrați în România era de 258.917 persoane. În același timp, numărul șomerilor care primeau indemnizație de șomaj era, în total, de 59.078 de persoane.
În martie, pe 16, după cum am mai amintit, președintele Klaus Iohannis a decretat stare de urgență pentru 30 de zile, Guvernul venind cu detaliile, respectiv restricțiile pe care le impunea instituirea stării de urgență. După cum probabil își amintesc foarte mulți români (din nefericire), starea de urgență a presupus închiderea temporară a activității unui foarte mare număr de firme. Cum starea de urgență a fost prelungită cu încă 30 de zile (maximul posibil constituțional), până pe 15 mai, și cum, după aceea, restricțiile au fost ridicate în mai multe etape, intrând în vigoare starea de alertă (valabilă și astăzi), foarte multe afaceri au avut de suferit aproape pe întreaga durată a anului 2020, ba chiar și în partea de început a lui 2021. HoReCa este unul dintre domeniile afectate direct, dar nu singurul, având de suferit multe alte industrii, legate direct, indirect sau deloc legate de HoReCa.
Inevitabil, închiderea afacerilor
a dus la încetarea multor contracte de muncă. Multe au fost suspendate, este drept, pe perioada stării de urgență și pe o parte din perioada stării de alertă, statul asumându-și plata șomajului tehnic pentru angajații din domeniile pe care le-a închis prin lege. Dar au existat domenii conexe sau fără legătură cu cele închise prin lege unde statul nu a acordat nici măcar cea mai mică asistență salarială. Până la finalul lui 2020 s-a înregistrat un record de contracte de muncă încheiate.
Astfel, între 16 martie și 1 noiembrie 2020 au încetat 1.750.000 de contracte de muncă. Cu toate acestea, de-abia în iunie 2020 statul român anunță un număr de șomeri mai mare decât în ianuarie, când încă nu izbucnise pandemia: 260.667 de persoane, dintre care 79.479 indemnizate. Din iulie până în decembrie 2020, numărul șomerilor a crescut constant, de la 283.939 la 296.051 (cu aproape 20.000 mai mulți decât la începutul anului), iar numărul șomerilor indemnizați a ajuns la 100.740, aproape dublu față de începutul anului.
Și totuși, cifrele astea
furnizate de către oficialități nu se pupă cu realitatea.
La 1.750.000 de contracte de muncă încetate din martie 2020 și până în noiembrie 2020, au fost semnate alte 1.730.000 de contracte de muncă noi. Ați spune că e OK, că doar 20.000 de oameni au rămas cu adevărat șomeri, cum arată, de altfel, și statistica șomajului.
Doar că nu e chiar așa. Dintre toate contractele de muncă ce fuseseră încheiate până la 1 noiembrie 2020, 567.000 erau inactive. Aceasta este o cifră mult mai apropiată de realitate, de numărul real de șomeri produși din pandemie, doar că acești 567.000 de oameni cu contractele de muncă inactive nu apar în statisticile Guvernului. Pentru că, dacă ar fi apărut, n-ar fi dar bine, iar premierii nu ar fi avut cu ce să se mai laude înainte de alegerile parlamentare și înainte de alegerile interne din PNL.
Anul 2021, deși nu a mai existat
vreo stare de urgență, nu a venit cu îmbunătățiri în materie de șomaj, nici chiar în datele oficiale. Rata șomajului recunoscută de către stat a ajuns la o medie de 3,20% pe primele șase luni ale anului, față de 2,92% cât era în aprilie 2020. Iar aceștia sunt doar șomerii înregistrați, statistica neținând cont de sutele de mii de români care și-au pierdut locurile de muncă în străinătate și care încă nu și-au revenit, aflându-se în țară, în afara oricărei statistici.
Media șomerilor indemnizați în primele șase luni ale lui 2021 a fost de 87.812, o creștere de 67% față de ianuarie 2020. Aceasta este o creștere a șomajului mult mai apropiată de realitate decât cea raportată de către Guvern ca să dea bine în ochii populației.
Și totuși, ministrul Muncii, Raluca Turcan, fie numele său în veci lăudat, nu pierde nici o ocazie să ne spună că șomajul n-a crescut, că stăm bine, ba chiar stăm mult mai bine decât în 2019. Pentru că economia a crescut, nu-i așa, în V, după cum ne zice liderul #echipeicâștigătoare, iar numărul contractelor înregistrate este chiar mai mare decât în aceeași perioadă din 2019.
Și totuși, există un indicator
pe care nici măcar Guvernul Cîțu n-a reușit să-l mânărească: banii încasați pentru fondul de șomaj și banii cheltuiți pentru indemnizațiile de șomaj.
Astfel, pentru rectificarea bugetară, a fost prevăzută și rectificarea bugetului asigurărilor pentru șomaj. Presa aplaudacă s-a grăbit să trâmbițeze că este o rectificare pozitivă. De fapt, nu există nimic pozitiv aici.
În primul rând, Guvernul recunoaște că veniturile la bugetul asigurărilor pentru șomaj scad cu cel puțin 175.561.000 de lei. Asta înseamnă că există mai puțini angajați pentru care să se plătească contribuții la bugetul asigurărilor de șomaj. În același timp, există mai mulți șomeri pentru care trebuie plătite ajutoare de șomaj, căci cheltuielile bugetului asigurărilor pentru șomaj cresc cu 371.500.000 de lei. Asta înseamnă o creștere de 11% a cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj față de previziunile de la începutul anului.
Dar nu, șomajul nu crește sub ochii noștri, avem noi vedenii, suntem, desigur, under influence.
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
