„Sunt întrebări care nu-și au rostul, până la urmă, pentru că nu poți să întrebi chiar orice”, a sintetizat Florin Cîțu lecția de jurnalism pe care i-a predat-o joi seară realizatoarei Roxana Zamfirescu de la TVR. Aceasta îl întrebase pe prim-ministrul României dacă a consumat vreodată droguri.
Este o întrebare pe care Florin Cîțu o primește deja aproape la fiecare întâlnire cu presa. O întrebare care-l enervează și pe care a clasat-o deja în categoria „întrebări tâmpite”.
Tâmpită sau nu, însă, „Ați consumat vreodată droguri?” este o întrebare la care Florin Cîțu nu a răspuns și refuză cu obstinație să răspundă.
Tâmpită sau nu, „Ați consumat vreodată droguri?” este o întrebare care are doar două variante de răspuns, ambele simple, monosilabice: „Da” sau „Nu”. Nu este nimic foarte complicat, nu-ți trebuie nici masterat și nici doctorat pentru a răspunde.
Iar, în cazul domnului Cîțu, răspunsul nici măcar nu trebuie să fie unul sincer. Domnul Cîțu nu trebuie să se teamă că ar păți ceva dacă ar minți în răspunsul la această întrebare tâmpită.
În scurta sa carieră politică, de nici cinci ani, a mințit deja de suficiente ori pentru a se prinde că minciunile-i nu sunt pedepsite. Cele mai recente minciuni sunt cele legate de masteratul făcut în SUA și este posibil să nu fie singurele dintr-un CV multiplu cosmetizat, în funcție de obiectivele de moment.
Declarația că întâmplarea de acum aproape 21 de ani, când a fost prins de poliție beat la volan, tot în SUA, ar fi doar „o contravenție”, nu o infracțiune, a fost tot o minciună.
Dar domnul Cîțu nu are de ce să se teamă: minciunile acestea nu l-au costat și nu-l costă nimic, deocamdată, ba, dimpotrivă, îi aduc și foarte multe dovezi de solidaritate din partea colegilor de partid. Așadar, este greu de înțeles de ce premierul evită să răspundă unei întrebări simple, punând capăt acestei povești.
Oricare ar fi răspunsul și chiar dacă s-ar dovedi contrariul, Alina Gorghiu și Rareș Bogdan sunt deja pregătiți cu răspunsul liniștitor: „Care-i problema? Cine nu s-a drogat măcar o dată în viață? Cine nu s-a bătut în discotecă la Costinești, cine n-a tras o colegă de codițe?”.
Popoarele pun întrebări trăsnite
Politicienilor le place să se considere părinți ai popoarelor sau națiunilor pe care vremelnic le conduc. Americanii îi au pe „founding fathers”, tații/părinții fondatori. Sovieticii l-au avut pe Stalin drept tătuc.
E plină lumea de „părinți ai națiunii”, de la Mahatma Gandhi la Nelson Mandela. Președintele egiptean Gamal Abdel Nasser a fost protectorul poporului, tatăl săracilor. Mustafa Kemal a devenit Atatürk, tatăl turcilor. Până și pe Putin au vrut unii să-l facă părintele națiunii.
Iar dacă politicenii sunt părinții, tații și mamele, devine evident că popoarele sunt copiii. Popoarele în întregul lor, cuprinzându-i pe toți, indiferent de vârstă, sex/gen, meserie. Așadar, pentru un astfel de politician și ziariștii pot fi considerați tot un soi de copii.
Indiferent de stilul de parenting preferat, politicenii, părinții noștri, ai tuturor, ar trebui să înțeleagă că întrebările fac parte din procesul educativ.
Că toți copiii pun întrebări, multe întrebări. Pentru un părinte bun, iubitor, întrebările copiilor nu pot fi nici agasante și nici tâmpite. Mai mult, un părinte al națiunii, un tătuc din ăsta trebuie să răspundă la toate întrebările, ca să nu pară slab, neștiutor, ezitant. Nu se poate fofila, nu poate da răspunsuri evazive. Așa se clădește o relație de durată, bazată pe încredere și pe respect.
Esența democrației
#româniitrebuiesăștie, îi place domnului Florin Cîțu să ne spună. Și are dreptate. Românii trebuie să știe o grămadă de lucruri. Ar trebui, printre altele, să știe totul despre cei care vor să-i conducă. Eventual ar trebui să afle aceste informații înainte de alegeri, pentru a putea vota în cunoștință de cauză, aceasta fiind esența democrației.
Iar dacă românii trebuie să știe, și #FlorinCîțutrebuiesăștie că nu există întrebări tâmpite și, mai ales, nu există „nu poți să întrebi chiar orice”. Nu că avem voie, că avem dreptul de a întreba orice, ci avem obligația de a o face, iar politicienii au obligația de a ne răspunde.
De ce crește numărul șomerilor
Așadar, tătucă Florin, protector al economiei și părinte al creșterii în V, nu te supăra pe noi și spune-ne drept (nu, nu dacă ai consumat droguri):
Dacă economia duduie și totul este roz, de ce avem cea mai mare inflație din decembrie 2013 încoace, de ce crește numărul șomerilor, de ce cresc prețurile și cu 50% la unele produse și servicii, de ce românii continuă să emigreze, de ce scade puterea de cumpărare, de ce nu sunt bani pentru majorarea salariilor profesorilor, amânată de anul trecut, de ce banii publici sunt împărțiți doar pe criterii politice, de ce s-au umplut instituțiile publice de sinecuriști din PNL? De ce?
Aaa, și o întrebare suplimentară, domnule prim-ministru: dacă astăzi vă deranjează întrebările ziariștilor, când vă veți rățoi și la procurori sau la judecători pentru că vă pun întrebări tâmpite?
Patrick Andre De Hillerin / Libertatea.ro
