Eu nu ştiu care este preţul unui cauciuc pentru bicicletă pentru că nu am mai intrat într-un magazin de biciclete de 20 de ani – şi pentru că mi-e teamă să merg prin Bucureşti cu bicicleta.
La fel, dl Florin Cîţu nu are de ce să cunoască preţul unei franzele de vreme ce nu mănâncă pâine. Diferenţa este că eu sunt o persoană oarecare, iar domnia-sa este premier peste 18 milioane de mâncători de pâine.
Poveşti din acestea au mai fost. Politicienii nu au ştiut cât costă un bilet la metrou sau la autobuz, etc. Şi au fost iertaţi, pentru că nu mergeau cu autobuzul. Doar că ei aprobau subvenţiile de stat pentru metrou şi pentru autobuz, caz în care ar fi trebuit să ştie aceste lucruri elementare – preţul unui bilet şi subvenţia pentru o călătorie.
Premierul Florin Câţu nu ştie preţul unei franzele “pentru că nu mănâncă pâine”. Este rezonabilă o astfel de explicaţie?
Fabricarea pâinii este cel mai mare sector din industria alimentară din România , cu afaceri de 7 mld. lei în 2020, cu 50.000 de angajati şi 6.500 de companii active, majoritate firme antreprenoriale româneşti. În fabricile de pâine lucreaza de 6 ori mai mulţi oameni decât în industria laptelui. Dar dacă premierul nu mănâncă pâine? Csf? Ncsf!
Ştie premierul că românii sunt cei mai mari consumatori de pâine din Uniunea Europeană? Ştie care va fi anul aceasta producţia şi valoarea grâului, care va fi exportul de grâu şi importul de aluat congelat din care se face pânea din supermarketuri?
România exportă grâu şi importă aluat congelat, probabil chiar din acelaşi grâu. De câte zeci/sute de milioane de euro, ştie premierul? Doar în 2020 şi doar din Polonia România a importat pâine de 2,3 milioane de euro. România a avut un deficit comercial cu Ungaria de 2,8 miliarde de euro în 2020, iar cu Polonia de 2,6 miliarde de euro. Majoritatea sunt importuri alimentare. Ştie premierul asta?
Mica neînţelegere a plecat de la un articol din ZF. (https://www.zf.ro/eveniment/50-000-angajati-romani-adica-1-total-au-salarii-mari-3-000-euro-net-20220725). Premierul citează datele din ZF care arată că 50.000 de români câştigă peste 3.000 de euro lunar, dar nu citează şi sursa. Citează din ziare deşi are în spate mii de angajaţi care i-ar putea furniza date bune ca să ştie ce să spună în public. Şi, lăudându-se cu munca altora, nu întreabă câţi din aceştia “super 3.000” lucrează la stat – inclusiv domnia sa, mielul care suge la două oi: vreo 5.000 de euro de la Parlament şi vreo 5.000 de la guvern. De ce are premierul 2 salarii că nu munceşte 25 de ore pe zi?! Şi nici nu spune că în catastife sunt înregistraţi cu salariul minim pe economie 1,5 milioane de angajaţi – o treime din angajaţii României – cu salariul de 1.400, adică de 280 de euro/lună, adică de aproape 11 ori mai puţin decât salariile celor “super 3.000”. Că o fi, că nu o fi aşa, nu-i treaba altcuiva, ci a Fiscului, cel cu 27.000 de angajaţi cu salarii de 1.500 de euro/lună, fisc condus chiar de premier în calitatea lui actuală de ministru de finanţe.
Premierul tot zumzăie de luni de zile că salariile cresc peste inflaţie, o inflaţie ajunsă la 5%. Aşadar, spune el, nivelul de trai creşte.
Guvernul şi premierul nu sunt de vină pentru inflaţie, nu asta e problema. Dar există un “coş de consum” al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Primele cinci produse, iată: “Făină”, “Mălai”, “Pâine”, Produse de franzelărie”, “Paste făionase”. De ce sunt primele în coş? Pentru că sunt cele mai consumate. Pentru că sunt ieftine, pentru că sunt pentru oamenii săraci, iar majoritatea românilor, mai ales în zonele rurale sunt săraci, din păcate, şi mănâncă pâine multă şi nu e bine. Ce răspunde premierul? “Eu nu mănânc pâine”. Altfel zis: “Io nu mănânca ca săracii!”
Poate premierul nu mănâncă pâine, dar, în momentul în care conduci o ţară, în momentul vorbeşti de inflaţie şi vezi că preţul pâinii a crescut cu 5%, ar trebui să te intereseze şi cât costă o pâine.
Nimeni nu l-a întrebat pe dl Florin Câţu, ce mâncă acasă. Ziariştii l-au întrebat dacă ştie care este preţul unei franzele, ca urmare a lăudăroşeniei domniei-sale anume că 50.000 de români (între care şi domnia-sa şi aparatul administrativ de la Victoria) câştigă peste 3.000 de euro lunar. Cei 50.000 reprezintă însă doar 3,3% din cei 1,5 milioane care câştigă salariul minim. Unde se vede aici prosperitate liberală cu care se laudă premierul?
Premierul putea să răspundă că nu ştie preţul unei pâini (nu era nicio problema), dar că ştie situaţia agriculturii, în mare. Că ştie ce se întâmplă în industria de panificaţie, că ştie problemele acesteia. Că ştie că în satele din România – acelea atât de refractare la vaccin – oamenii încă mănâncă o porţie de “cartofi pai” cu o jumătate de pâine.
Nu a spus nimic din astea. Nu a ştiut, nu a vrut, oricum nu contează: el nu mănâncă pâine. “Noi seara nu mâncăm…”
