Initiativa legislativa a USRPLUS privind proiectul referitor la Registrul lucratorilor de Securitiate si care prevede ca autoritatile si institutiile au dreptul de a fi informate in legatura cu calitatea de lucrator al Securitatii pana la gradul 2 a iscat reactii din partea istoriciilor Mihai Demetriate si Madalin Hodor, acestia fiind si cercetatori CNSAS.
Atat Demetriade cat si Hodor au precizat ca extinderea catre rudele de pana la gradul doi, sau chiar trei, aduce aminte tocmai de maniera in care regimul comunist de inspiratie stalinista opera in dictatura distrugand vietile a familii intregi.
Mai mult, istoricul Madalin Hodor atrage atentia ca, in ceea ce priveste un registru al securtistilor, acesta exista “din anul 2000. Se numeste Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a. Acolo, CNSAS publica sentintele definitive care stabilesc calitatea de “lucrator al Securitatii” pentru acei ofiteri de securitate care au incalcat drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Numele sunt publice. Mai mult, procesele care se desfasoara la Curtea de Apel Bucuresti sunt de asemenea publice”.
“Extinderea vinovatiei”, de sorginte comunista
Dincolo de publicarea unor nume, problema pe care o pune aceasta initiativa este una mult mai serioasa, si anume, considera istoricul Mihai Demetriade, “extinderea vinovatiei” care este de sorginte comunista.
Intr-o postare pe Facebook, Demetriade noteaza ca: “Sunt multe probleme de discutat aici, dar cea mai exasperanta este extinderea vinovatiei la rude. Exact asta au facut oamenii lui Stalin, in URSS sau RPR/RSR, asocierea culpei prin gradul de rudenie. Sugestia era ca vinovatia se transmite in mod natural, prin sange. Daca esti “pui de chiabur” n-ai nici o sansa in Romania populara.
Securitatea avea, in anii ’80, cand membri partidelor politice istorice se cam stinsesera, in puscarii sau biologic, problema “descendenti ai fostilor membri PNT, PNL, PSDR”, vizand taman copiii sau nepotii fostilor “dusmani ai poporului””.
Demetriade mai arata ca aceasta “extindere” ar putea fi neconstitutionala, la o cercetare mai profunda. “In al doilea rand, CNSAS nu ar putea niciodata publica datele rudelor. Nu le avem si (chiar daca le-am avea), am vaga impresie ca ar fi neconstitutional s-o facem. Sugestia initiatorilor, ca establishmentul din Securitate a proliferat si si-a monetizat cunoasterea si relatiile dupa ’90, desi corecta, ar trebui sa-si gaseasca o alta cale de solutionare, implicand alte institutii si alte strategii”.
Solutia sugerata de Demetriade este: “Ce trebuie facut, in opinia mea, e sa creasca gradul de cunoastere in problematica represiunii. As sugera USR sa mareasca bugetul CNSAS, de pilda, sa nu mai stam fara aparatura performanta sau cu un singur aparat de vizualizat microfilme pentru cercetatori, si ala chior. Decomunizarea se face etic si cu inteligenta, cu alte cuvinte musai democratic. Nu prea exista alta cale, desi pasiunile revolutionare, cum vad, sunt tentate sa cam arda etapele astea…”
CNSAS publica din anul 2000 sentintele definitive de “lucrator al Securitatii”
Istoricul Madalin Hodor atrage atentia in postarea sa ca acest registru nu ar fi necesar, intrucat inca din anul 2000, in Monitorul Oficial, CNSAS publica sentintele definitive care stabilesc calitatea de “lucrator al Securitatii”. Hodor noteaza ca “Nu este nevoie sa infiintati un “registru al securistilor”. Exista deja. Din anul 2000. Se numeste Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a. Acolo, CNSAS publica sentintele definitive care stabilesc calitatea de “lucrator al Securitatii” pentru acei ofiteri de securitate care au incalcat drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Numele sunt publice.
Mai mult, procesele care se desfasoara la Curtea de Apel Bucuresti sunt de asemenea publice. In privinta numarului securistilor publicati s-a ajuns deja la cateva mii. Numele altor cateva mii au fost deja transmise persoanelor care au facut obiectul urmarii de catre Securitate”.
Istoricul este vehement in ceea ce priveste ideea de extindere a vinovatiei care e cel putin culpabila, dovedind si o necunoastere a istoriei.
“Idee extinderii oprobiului (caci ce alta consecinta legala aveti in vedere, din moment ce nici o astfel de idee nu va trece de filtrele constitutionale?) asupra membrilor familiei este atat de iesita in decor, incat nu stiu cu ce sa incep. Cu legislatia internationala? Sunteti pregatit domnule Nasui si al dumneavoastra Minister de Finante sa platiti milioanele de euro despagubiri pentru asa flagranta incalcare a celor mai elementare drepturi ale omului? Asa ceva a existat in Romania intr-o singura perioada istorica: in comunism.
Comunistii recurgeau la “legiferare secreta”
Doriti, domnia voastra, colegii si sustinatorii veseli (ca sa nu ii numesc altfel) ai acestei “initiative” sa va inspirati din practicile respective? Nici macar comunistii nu au indraznit sa dea o lege explicita, ci au actionat prin legiferare secreta sau pe “cale naturala”. De exemplu, “confiscarea integrala a averii” unui “dusman al poporului” afecta inevitabil si membrii familiei cum poate va imaginati.
Deportarea la fel. Antecedentele politice sau detentia atarnau greu la dosarul urmasilor. Unii nu au putut sa isi construiasca viata din pricina ca parintii se facusera vinovati de diverse delicte considerate “impotriva regimului”. Altora li s-a terminat viata brusc doar pentru ca s-au nascut in familia gresita. Dar banuiesc ca stiti deja asta. Doar ca nu va intereseaza. Sunteti doar politician. Atat.”.
Raspunderea este individuala
De esenta democratiei este si faptul ca raspunderea nu poate fi decat individuala, arata Hodor: “De fiecare data cand am fost intrebat am raspuns ceea ce cred ca este de bun simt si in limitele legale (la noi si in legislatia internationala): in democratiei raspunderea este individuala, iar nu pausala. Este unul dintre elementele de baza care separa democratia de orice totalitarism.
Am aparat acest punct de vedere in scandalul privind colaborarea cu Securitatea a tatalui domnului Voiculescu, in chestiunea tatalui domnului Rafila si atunci cand am fost intrebat despre tatal domnului Orban. Am avut acelasi punct de vedere si in cazul dumneavoastra si mi-l mentin”.
Initiativa legislativa ca operatiune de PR politic
Hodor considera ca intiativa celor de la URS este pur politica, iar tema este de fapt una dintre multele construite “artificial”, cu scopul de a aduna capital politic. “Observ cu ingrijorare crescanda un fenomen, care apare tot mai des intre reprezentatii USRPlus. Manipularea cu buna stiinta a opiniei publice si incitarea ei pe teme construite artificial cu unicul scop de a atrage voturi.
Sau operatiuni de PR politic care nu au nici un rezultat. In termeni politici aceasta se numeste demagogie. Din pacate domnule Nasui in aceasta linie se inscrie ceea ce ati facut dumneavoastra. O demagogie ieftina, care marseaza pe o sensibilitate publica (descendentii Securitatii si cum au influentat ei societatea, nu deschid aici discutia ca sa nu iasa cu scantei, caci s-ar putea sa nu auzim ce ne place)”. (ziare.com)
