Patrick Andre De Hillerin: Volodimir Zelenski este, astăzi, nu doar președintele Ucrainei greu încercate, ci însuși portretul robot al liderului după care oftează de prea multe decenii toate popoarele dezamăgite de conducătorii lor. În intervențiile sale filmate, omenirea a descoperit eroul care-i lipsea de prea multă vreme.
Un David îndrăzneț și drept vorbitor, care nu se mulțumește să-i țină piept lui Goliat, dar mai găsește și resursele necesare pentru a-i mustra pe cei care nu sunt la fel de curajoși ca el. Nu avem cum judeca așa ceva, pentru că, dacă avem noroc, nimeni nu va mai fi în această postură ingrată vreodată în istoria omenirii, cum, cu certitudine, nimeni nu a mai fost.
De când Rusia a invadat Ucraina, Volodimir Zelenski a acuzat de trei ori Occidentul că l-a abandonat. Pe el și poporul ucrainean.
Prima dată a făcut-o atunci când a vorbit despre sancțiunile de catifea impuse de către UE. Și avea dreptate. Valul enorm de simpatie populară de care se bucură președintele Ucrainei i-a determinat, în cele din urmă, până și pe cei mai șovăitori șefi de stat din Uniunea Europeană să accepte că Rusia nu mai trebuie tratată cu mănuși.
A doua oară, Zelenski a pus la zid lumea liberă pentru că nu îi trimite ajutoarele militare de care are nevoie pentru a lupta cu invadatorul. Și iar a avut dreptate. După un copleșitor miting la Berlin, până și Germania (care, inițial, trimisese 5.000 de căști, deși ar fi putut, la fel de bine, să trimită 5.000 de coșciuge) a făcut un pas istoric și a anunțat că va ajuta Ucraina cu armament.
A treia oară, însă, Volodimir Zelenski acuză NATO de un lucru pe care alianța nu are nici dreptul și nici posibilitatea de a-l face.
Eroul de astăzi al Ucrainei și al întregii lumi a cerut NATO să transforme spațiul aerian al Ucrainei într-o zonă de excludere aeriană (no-fly zone). NATO, atât prin vocea secretarului general, cât și prin cea a unor înalți oficiali ai statelor membre, a răspuns, extrem de ferm, că acest lucru este imposibil. Zelenski a replicat rapid, acuzând NATO de tot răul ce urmează să vină.
Dramatic discurs, plin de verdicte aproape definitive:
„Știind că noi lovituri și victime sunt inevitabile, NATO a decis în mod deliberat să nu închidă cerul deasupra Ucrainei”;
„Toți oamenii care vor muri începând de astăzi vor muri și din cauza voastră. Din cauza slăbiciunii voastre. Din cauza lipsei voastre de unitate!”.
Dacă în anterioarele episoade acuzatoare Volodimir Zelenski s-a adresat liderilor NATO, acum pare a arunca o imensă vină colectivă asupra tuturor cetățenilor țărilor membre ale acestei alianțe. Și este nedrept.
Nu avem cum să știm cine și ce (sau dacă) i-a promis domnului Zelenski înainte de declanșarea invaziei rusești. Putem doar spera că nimeni nu i-a dat speranțe deșarte și că nimeni nu i-a garantat că NATO ar fi dispusă să încalce legile dreptului internațional, convențiile și tratatele la care țările membre sunt parte. Căci președintele Ucrainei exact asta cere.
Când au fost introduse zonele de excludere aeriană / no-fly zones
Zonele de excludere aeriană/no-fly zones sunt o apariție recentă în conflictele moderne.
Prima astfel de zonă de excludere aeriană, care presupune interzicerea zborurilor neautorizate (mai ales militare) într-un anumit spațiu aerian a fost instituită în timpul primului război din Golf, deasupra Irakului, de către SUA și coaliția internațională participantă la respectivul război. A fost un act unilateral al unei forțe armate care deja domina spațiul terestru al unei țări. SUA au încercat să obțină aprobarea ONU pentru instituirea acestei zone de excludere aeriană, dar nu au reușit.
A doua no-fly zone a fost instituită în spațiul aerian al Bosniei Herțegovina, între 1993 și 1995. A fost prima dată când Consiliul de Securitate al ONU a aprobat instituirea unei astfel de zone de excludere aeriană și a însărcinat NATO să asigure din punct de vedere militar respectarea prevederilor rezoluției. Asta a însemnat că avioane NATO au survolat în permanență zona și nu au permis violarea ei de către avioane neautorizate, că au existat mereu în aer avioane de supraveghere electronică și avioane de alimentare, iar pentru protejarea acestora avioanele de luptă au eliminat orice posibilă amenințare antiaeriană de la sol.
A treia și ultima zonă de excludere aeriană aprobată de către Consiliul de Securitate al ONU a fost deasupra Libiei, în 2011. Tot NATO a primit însărcinarea de a asigura această zonă.
Volodimir Zelenski nu s-a adresat cui trebuie atunci când a cerut NATO să instituie o zonă de excludere aeriană în spațiul aerian al Ucrainei. NATO nu are posibilitatea de a face asta fără a comite o încălcare a dreptului internațional. Dacă NATO ar declara spațiul aerian al Ucrainei drept no-fly zone, ar însemna să se și asigure că avioane neautorizate nu pătrund în respectivul spațiu aerian. Orice avion care ar viola această no-fly zone ar trebui doborât (sau cel puțin atacat).
Orice avion rusesc doborât de către un avion NATO ar echivala cu începerea războiului între NATO și Rusia. Atât și nimic mai mult.
Președintele Ucrainei știe foarte bine acest lucru. Iar dacă nu-l știe el, cu siguranță are consilieri care știu. Și, atunci, de ce insistă? De ce acuză NATO că nu face un lucru ce, în realitate, ar duce la declanșarea celui de Al Treilea Război Mondial?
Copleșiți de înțelepciunea și analizele contemporane, foarte mulți dintre noi uităm una dintre cele mai cunoscute pilde ale Vechiului Testament.
Pilda lui Solomon și ce înseamnă un lider bun
În fața înțeleptului rege Solomon (deloc întâmplător fiu al acelui David care l-a răpus pe Goliat) se prezintă două femei, amândouă pretinzând că sunt mama aceluiași prunc. Regele anunță că soluția ar fi ca pruncul respectiv să fie tăiat în două părți egale, fiindu-i dată câte o parte fiecărei pretendente. Una dintre proepinente acceptă, cealaltă, cu lacrimi în ochi, refuză, spunând că preferă să vadă copilul în brațele celeilalte femei, dar viu. De-abia atunci își pronunță Solomon judecata, încredințând copilul adevăratei sale mame, cea care a vrut să-l țină în viață.
Cam asta face și un adevărat lider pentru poporul său: îl supraviețuiește. Face tot ce poate pentru a nu-l vedea mort.
Volodimir Zelenski are posteritatea asigurată, deja. Ucraina viitoare va fi plină de statuile eroului anului 2022, orice s-ar mai întâmpla de aici încolo.
Acum, după atâtea filmulețe care au transmis ceea ce era de transmis, dar în special îndârjire și luptă până la capăt, Volodimir Zelenski trebuie să aibă grijă și de poporul său, dacă-l iubește cu adevărat. Trebuie „să-l supraviețuiască”, asemeni adevăratei mame din pilda lui Solomon.
Ce urmează de fapt?
Solicitând NATO imposibilul, respectiv declanșarea celui de Al Treilea Război Mondial, Zlelenski obține, de fapt, alibiul necesar pentru a putea negocia o încetare a războiului în condiții mai puțin favorabile imaginii sale de luptător neînduplecabil. Refuzat public și categoric de către NATO, eroicul lider al ucrainenilor va putea justifica negocierile ce urmează, negocieri însoțite de renunțări care până mai ieri păreau inacceptabile.
Dacă, însă, rezultatul acestor negocieri înseamnă sfârșitul războiului și salvarea vieților a milioane de oameni, toate cedările devin acceptabile, mai ales dacă țapul ispășitor își asumă postura.
Citeşte întreaga ştire: Zelenski cere imposibilul: intervenția NATO în spațiul aerian ucrainean, pentru a putea accepta negocieri care până acum păreau inacceptabile
