Patrick Andre De Hillerin: România a pornit în pas săltat înspre transformarea țării într-o producătoare și consumatoare model de energie din surse regenerabile. Cel puțin pe hârtie sau pe ecranul computerului, dacă nu și în realitate.
Pentru 2030, România își asumă în fața Uniunii Europene să aibă un consum brut de energie din surse regenerabile de minimum 30,7% din totalul surselor de energie, față de 25% cât ar trebui să fie consumul de energie din surse regenerabile în 2022. Ca să ajungă aici, România trebuie să mai construiască între 2020 și 2030 capacități de producție de energie din surse regenerabile de circa 6,9 GW, dintre care greul va fi dus de către parcurile fotovoltaice, care ar trebui să-și crească capacitatea de producție cu 3.600 de MW. Culmea, această capacitate se regăsește și în planurile de dezvoltare ale grupului Monsson, cel mai mare investitor de pe piața parcurilor eoliene și fotovoltaice, care a dezvoltat parcurile eoliene de la Cogealac-Fântânele. Monsson vrea să construiască numai în Arad un parc fotovoltaic cu o capacitate de 1.000 MW, parte a proiectului de construcție a unor parcuri fotovoltaice cu o capacitate totală de 3.500 MW.
În ultimii 14 ani, România a pompat în construcția de capacități de producție a energiei din surse regenerabile minimum 20 de miliarde de euro. De banii ăștia, plătiți direct de către consumatorii de energie electrică, prin intermediul facturilor, statul român nu s-a ales cu nimic, finanțând construcția de parcuri eoliene și fotovoltaice fără a deveni și acționar. Alegerea lui, pe banii noștri.
În acest moment, capacitatea instalată a României de producere a energiei din surse regenerabile ar fi trebuit să fie de 11.000 MW, dintre care 2.953 MW din eolian și 1.362 MW din solar (restul, până la 11.000 MW, vin din hidro și foarte puțin – 100 MW – din biomasă). Cam asta e, energia foarte verde e scumpă (sau era). România, fiindcă așa își dăduse cuvântul, s-a grăbit să subvenționeze foarte scump energia din surse fotovoltaice, de exemplu, dându-le investitorilor banii aproape integral pentru a-și instala parcurile fotovoltaice. Nu foarte diferit a fost și în cazul eolienelor. 20 de miliarde extrem de prost investiți.
Parcul de 1.000 MW din județul Arad, de exemplu, va costa doar 600 de milioane de euro, cu tot cu cele 1.000 de hectare necesare construcției. Iar acel parc ar dubla aproape producția existentă. Ca să ne dăm seama cât de mult ne-a costat graba de a subvenționa atunci când tehnologia era foarte scumpă, deși am fi putut aștepta, pentru o capacitate de producție de 1.000 MW se vor plăti 600 de milioane de euro, iar pentru capacități care produc 1.362 MW s-au plătit, din 2008 încoace, subvenții de câteva miliarde.
E bine, n-avem de ce să ne plângem. Vom investi în continuare banii contribuabililor pentru a subvenționa energia verde, pe care o vom consuma, totuși, cu țârâita. Pentru că nu s-a inventat, încă, panoul fotovoltaic în stare să producă energie electrică pe timp de noapte. Dar să nu disperăm, există soluții. Nu, nu parcurile eoliene, căci și acelea sunt vulnerabile, funcționând doar când bate vântul, nu și atunci când nu bate sau când bate prea tare. Nu acolo e viitorul, dacă vrem energie verde din fotovoltaice 24/7.
Soluția este ca lângă fiecare panou să instalăm câte un reflector puternic, pe incandescență, care să se aprindă de cum dă întunericul, ca să forțeze panoul să producă în continuare energie. Cu ce vom alimenta reflectoarele? Cu energie electrică produsă de centralele pe cărbune. Pentru că va fi noapte și nu se va vedea fumul, va fi considerată energie neutră, dacă nu chiar verde. (catavencii.ro)
