Ca orice altă inițiativă la nivel european, salariul minim unic este în chinurile facerii de mai mulți ani și are toate șansele să mai rămână așa pentru o vreme. Motivul? Cu excepția comentatorilor, experților și deontologilor mioritici – dintre cei care din jurnaliști se transformă subit în politicieni, toți ceilalți știu că UE nu dă și nu ia. Statele membre sunt cele care își dau, își iau sau își fac, negociind compromisuri și înțelegeri cu toate celelalte state membre. Este la fel ca și în cazul salariului minim european.
Ideea acestui salariu, ca bază minimă de plată pentru aceeși muncă de la Lisabona la București și de la Dublin la Atena, a venit atât în urma crizei financiare de acum zece ani – și a măsurilor de austeritate impuse de partidele de dreapta, care au dus milioane de europeni și români nevinovați în sărăcie, cât și, iar aici scopul este lăudabil și benefic pentru noi, datorită faptului că unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene este convergența, adică eliminare diferențelor majore existente între diversele state membre.
Măsurile de austeritate impuse de partidele de dreapta și sărăcia generalizată care a urmat, au dus în mai multe țări la revigorarea formațiunilor politice de extremă dreaptă, ceea ce a dat mari emoții liderilor europeni. După ultimele rânduri de alegeri însă, această tendință pare să se mai fi domolit, măcar în parte, astfel încât și ideea unui salariu minim care nu de mult părea foarte apropiată, a mai pierdut din avânt.
Se pare că în acest moment, statele nordice – mai ales Suedia și Danemarca, se opun acestui demers, datorită modului în care se realizează negocierile între sindicate, patronate și guvern în acele țări. De fapt, situația este și mai complicată dat fiind că în alte state membre, precum Germania, aceste negocieri pot să difere de la un land la altul!…
Touși, Comisia Europeană a anunțat recent că nu renunță la această măsură pe care o numește de convergență socială. În cel mai probabil caz, statele mai dezvoltate vor păstra aproximativ același mod de calcul sau negociere, în timp ce în țările mai puțin dezvoltate, precum România, există șanse reale ca salariul minim să crească în câțiva ani, ceea ce ar putea încuraja mulți oameni ori să rămână în țară, ori să revină.
Comisia va continua în această perioadă consultările cu partenerii sociali la nivel european și, în câteva luni, va propune sperăm noi, un pachet legislativ care să intre în dezbaterea Parlamentului European.
Deși au fost măsuri criticate puternic și de către opoziția de atunci (PNL – USR), dar și de o parte a presei, de la 1 Ianuarie 2019, fostul guvern social democrat a luat măsuri similare celor propuse de Comisia Europeană, salariul minim pe economie crescând în România de la 1.900 de lei la 2.080 de lei brut. De asemenea, persoanele care au terminat o facultate și care au cel puțin 1 an vechime în muncă în domeniul studiilor superioare au ajuns la salariu minim brut de 2.350 lei lunar.
S-a ajuns astfel ca salariul minim net să crească la 1.263 lei în 2019, de la 875 lei în 2016. Este o creștere de peste 44%, cu mult peste creșterea prețurilor de 7,8% din această perioadă.
Pentru salariații cu studiii superioare, salariul minim net a crescut cu 62%, de la 875 de lei în 2016, la 1414 lei în 2019.
