Tradiția europeană: după război vin revoluțiile de tot felul.
—
Vorbeam cu un prieten istoric înainte de somn…
E greu să acceptăm dar acest război tragic, violent, nedrept, criminal, de ocupație este în inima lumii europene, în interiorul lumii occidentale. Fie și la periferie. Nu e în afara acestei lumi: ruptura tragică e în interior. Nu cred în basmele Disney ale lui Fukuyama.
Această ruptură internă face ca noi să-i simțim tragismul și mai profund. Acum trăim propriul Afganistan, Irak și Sirie.
Asta ne înspăimântă și ne tulbură. Ne mai amintește de primul și al doilea Război Mondial. Suntem la un pas de a repeta cele două cele mai mari tragedii ale secolului XX – născute și produse tot în inima lumii occidentale, tot de nucleul dur al lumii occidentale.
Însă în bună tradiție europeană, occidentală, ce urmează după un război mare? Manualele de istorie ne spun că vine o Revoluție. În istorie, ne învață cei mai importanți gânditori, nu prea există întâmplări ci cauzalități. Orice mare eveniment are un șir de cauze. Din păcate le pricepem post factum.
Dacă privim atent avem așa…
Revoluția engleză de la 1648 și Fronda franceză sunt legate intim de Războiul de treizeci de ani.
Marea Revoluție Franceză din 1789 este legată de Războiul American de Independență la care a luat parte Franța.
Comuna din Paris este legată strâns de Războiul franco-prusac.
Revoluția rusă din 1905 e legată de Războiul ruso-japonez.
Revoluția rusă din octombrie 1917 este legată direct de catastrofa Primului Război Mondial.
68 global – include și dezghețul estic – este un produs direct al celui de al doilea război mondial și multele conflicte și intervenții militare apărute pe glob.
85-89 – perestroika sovietică este legată strâns de Războiul din Afganistan care a rupt definitiv contractul social dintre Kremlin și cetățeni.
După Război vine Revoluția ne spune istoria: unele pașnice, unele violente. Dar mari schimbări.
Nu vreau să fac niciun pronostic – suntem în plină Apocalipsă oricum. Dar istoria asta ne învață. Când populațiile, popoarele sunt puse de tot soiul de elite hrăpărețe, revanșiste și însetate de sânge să lupte una împotriva alteia are loc la un moment dat o revoltă. Un soi de conștiință a adevăratului dușman.
Dușmanul tău, al meu, al nostru nu este soldatul din tranșeea de dincolo care țintește în tine și mine. Și nici tu, cel ce țintești în el. El este nevinovat ca și tine: carne de tun – oameni de sacrificiu…
În prima linie nu se află elita politică sau financiară a lumii, nu se află copiii lor. Pe linia întîi nu se află cei ce pornesc războaiele ci tot copiii de muncitori, slujbași și țărani.
Adevăratul inamic se află nu în fața frontului ci în spatele frontului. Adevăratul dușman e propria elită care te pune și ne pune să ne omorâm. Pentru a stopa măcelul trebuie doar să întorci armele. Adevărații dușmani ai cetățenilor sunt cei care ne-au trimis și ne trimit la măcel. Pentru ruși e această elită oligarho-militară care de mai bine de 20 de ani seacă Rusia de energii, resurse și bogății.
Știu, sună de școală veche: așa suntem noi cei care au citi de mici Talmudul. Războaiele de mii de ani sunt la fel – se schimbă doar instrumentul crimei nu și sensul războiului: mor aceeași oameni nevinovați – profită aceleași elite prădătoare.
Istoria ne spune că după orice război vin mari transformări – Revoluții. Să sperăm că vor fi pașnice. Și vorba veche: să ne ferească Dumnezeu de stihia anarhiei ruse – se sperie și Apocalipsa.
Pace! (sursa)
