Președintele încalcă Constituția de o manieră grosolană – o liniște totală, scrie Vasile Ernu. Ministrul Justiției ascultă docil indicațiile președintelui și încropește repede o întâlnire cu „societatea civilă” să „discute situația dosarului 10 august”.
Citesc în presă: „Președintele Klaus Iohannis și alți doi prezidențiabili, Dacian Cioloș și Rareș Bogdan, au sărit pe justiție pentru că nu s-a aliniat propriei lor opinii despre cum ar fi trebuit să decurgă cercetările în dosarul 10 august”. Mai citesc: ”Ministrul Justiției, Stelian Ion, a anunțat vineri seară că s-a întâlnit astăzi cu mai mulți reprezentanți ai societății civile, cu care a discutat despre situația dosarului 10 august și reformele structurale ale Justiției”.
Președintele încalcă Constituția de o manieră grosolană – o liniște totală. Ministrul Justiției ascultă docil indicațiile Președintelui și încropește repede o întâlnire cu ”societatea civilă” să ”discute situația dosarului 10 august”.
Vigilenta „societate civilă”, atât de vocală acum doi ani, devine cuminte și prestatoare de „consultanță servilă”. Societatea civilă de tip ONG nu mai vede, nu mai aude, nu mai strigă – doar servește și legitimează abuzurile mai nou?
Suntem în epoca „societatății civile-substitut” şi a „presei-avatar” în noua democrație selectivă.
Cum se construiește o societate civilă
Cu ceea ce se numește „societate civilă”, această „opoziție ideală” a puterii, lucrurile s-au rezolvat demult. Puterea politică și mai ales cea economică a înțeles cum se face: tehnica substituirii. Ai niște ONG-uri şi grupuri supărate pe o problemă? Nu poți controla un sector din cauza lor? Ce faci? Investești în „societatea civilă” câţiva ani buni.
Construiești o „societate civilă” comodă, favorabilă, frecventabilă iar pe cea autentică o diabolizezi. Şi atunci discuți şi negociezi cu „frecventabilii” nu cu cei „nefrecventabili”.
Şi așa devii putere legitimă, rezonabilă, civilizată. Nu mai ești autoritar, necivilizat ca să nu ţii cont de „societatea civilă”. Acum negociezi şi te consulţi cu ea. Doar că această „societate civilă” e un fake pentru că îţi aparține, e dependentă de resursele grupurilor de putere, nu e autonomă.
Băncile finanțează underground-ul glamour, Coca Cola & co face revoluții urbane, Mercedes finanţează alternativi de clubbing, moguli media fac gherilă şi rezistență urbană, nu mai știu cine face cetățeni Funky. Free speech-ul trebuie să fie bine articulat, critic doar atât cât să nu deranjeze adevărata putere. Bancheri la proteste? O adevărată fake reality, mai bine să ne abținem.
Marile companii nu stau pe tușă
Asta se întâmplă şi în sectoarele culturale de unde vine underground-ul. Acest sector este tot mai asaltat de rețeta aceasta de „substitut”. Marile companii se bagă cu bani serioşi pentru a construi tot soiul de grupuri alternative, avangardă, rezistență, luptă, gherilă urbană şi nu în ultimul rând partide şi sindicate. Toate fiind substitute ale originalului, autenticului. De ce? Pentru a controla, pentru a direcționa energiile celor care gândesc, sunt nemulțumiți şi vor altceva. Şi lor li se oferă altceva: un substitut al opoziției, al revoltei, al criticii, al organizării, al gândirii.
Marea parte a proiectelor „independente” sunt dependente de „aplicații”. „Aplicația” ține de un fond, de banii cuiva care îi oferă. „Aplicația” vine cu o ideologie, cu un cadru strict și condiții: obiective, scop, cerințe.
În aplicație, pentru fiecare este un punctaj. În dependență de punctaj primești banii. Nu îndeplinești condițiile, nu primești banii. Marea parte a „culturii independente” este dependentă de aceste fonduri pentru care trebuie să se „adapteze”. Dacă vrea bani.
Armata fără uniforme vizibile
În societățile actuale cei mai puțin liberi sunt tocmai așa-numiții independenți. Pentru ca nu au siguranță financiară și instituțională. Ești flexibil – ești precar. Societatea civilă de tip liberal postcomunist este un produs al „aplicației”. Adică e o construcție de sus în jos. Nu are nimic real cu baza, cu societatea reală. Sau are foarte puțin. Cât poate fi ea de reală. E liberă doar în condițiile și cadrul proiectului prestabilit.
Societatea civilă de tip „fake ONG” este strict o inginerie socială: o societate civilă la comandă. Pe ici pe colo mai nimerește și cu realitatea din teren. Dar în principal ea are ca scop mai degrabă legitimarea și întreținerea unei elite, a unei armate „civile” care să legitimeze puterea. Societatea civilă de tip ”fake ONG” este un soi de armată civilă. Nimic mai mult.
S-a inventat societatea civilă „de partea noastră”
Unde au dispărut peste noapte vocile severe anticorupție și cele extrem de vigilente în ce privește abuzurile justiției? Sau numai abuzurile PSD-ului le taxăm?
Acum avem o democrație selectivă, unde președintele și miniștrii selectează şi aleg cu cine discută şi cu cine nu, cine participă și cine nu la conferințele de presă, pe principiul: mă întâlnesc şi discut doar cu cei pe care-i reprezint şi care sunt de „partea noastră”. În democrația selectivă avem şi „presa substitut” și „societate civilă substitut” în a cărui corp se află un cu totul alt conținut. Un conținut comod și util puterii.
A câta oară „neînfricații câini de pază” au devenit niște bieți „căței de companie”?
Citeşte întreaga ştire: Unde este societatea civilă în fața abuzurilor președintelui Iohannis?
