CCR vs. CJUE – o analiză realizată de avocata Silvia Uscov, în urma hotărârii Curții de Justiție a UE de marți, 21 decembrie 2021.
Pentru aducere aminte:
a) în Decizia 390/08.06.2021, CCR afirmă supremația Constituției prin raportare la dreptul UE
b) în Decizia din 21.12.2021, CJUE (nu avem decât comunicatul) afirmă supremația dreptului UE prin raportare la Constituția României
Nu intru în detaliile speței de la care a pornit conflictul pentru că mă interesează mai mult principiile în această chestiune.
Eu înțeleg frământările CJUE și dorința UE de federalizare, dar oare nu mai întâi trebuie să revizuim Constituția României ca să putem aplica ceea ce îți doresc cei din UE? Oare avem posibilitatea revizuirii Constituției României pentru a ne putea conforma?
Conform art. 147 alin. 4 Constituția României, deciziile CCR sunt general obligatorii.
Conform art. 11 alin. 3 Constituția României, dacă un tratat cuprinde dispoziții contrare Constituției, el poate fi ratificat numai după revizuirea Constituției. (denotă clar supremația Constituției în fața oricărui tratat)
Conform art. 148 alin. 1 și alin. 3 Constituția României, aderarea la tratatele constitutive ale UE sau la actele de revizuire ale acestor tratate se face prin lege adoptată cu o majoritate de 2/3 din numărul deputaților și senatorilor. Ca urmare, a aderării, conform art. 148 alin. 2 Constituția României, prevederile tratatelor UE și reglementările UE cu caracter obligatoriu au prioritate față de legile interne (deci nu și față de Constituție), cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.
Nu în ultimul rând, conform art. 146 lit. b Constituția României, CCR se pronunță asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale anterior ratificării lor de către Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
Din interpretarea lor coroborată rezultă:
1. supremația Constituției României prin raportare la dreptul UE
2. supremația dreptului UE prin raportare la legislația infraconstituțională (adică orice reglementare națională, cu excepția Constituției)
3. necesitatea de revizuire a Constituției dacă se dorește supremația dreptului UE prin raportare nu la Constituția României, ci la deciziile CCR (astfel cum e menționat în comunicat)
Fac această mențiune la pct. 3 deoarece comunicatul CJUE se referă la supremația dreptului UE prin raportare la deciziile CCR, dar voi arăta mai jos de ce consider că CJUE ne trimite pe o pistă falsă, iar obiectivul vizat nu este reprezentat de deciziile CCR, ci de însăși Constituția României.
Legat de pct. 3 avem o problemă legată de:
a) faptul că, în conformitate cu disp. art. 142 alin. 1 Constituția României, CCR este cea care garantează supremația Constituției, inclusiv prin raportare la dreptul UE
b) limitele revizuirii, respectiv art. 152 alin. 1 din Constituția României, care spune că nu se poate revizui Constituția în legătură cu dispozițiile privind caracterul național.
În opinia mea, caracterul național se reflectă în punctul cel mai înalt la dispozițiile Constituției României ce sunt expresia însăși suveranității naționale, a voinței poporului care este exprimată prin referendum, iar unica instanță care verifică legile și ordonanțele prin raportare la dispozițiile constituționale este CCR, deciziile sale fiind general obligatorii față de oricine și orice autoritate și instituție tocmai ca expresie a rolului ei de garant al Constituției.
Se spune chiar în par. 82 din Decizia CCR 390/08.06.2021, că „articolul 4 paragraful 2 TUE, stabilind în mod expres că Uniunea respectă ”egalitatea statelor membre în raport cu tratatele”, ”identitatea lor națională” și ”funcțiile esențiale ale statului”, folosește conceptul de ”identitate națională”, care este ”inerentă structurilor fundamentale politice și constituționale” ale statelor membre și care are semnificația că procesul de integrare constituțională în cadrul U.E. are ca limită tocmai structurile fundamentale, politice și constituționale, ale statelor membre.”
Cum ai putea să revizuiești atribuțiile CCR în sensul dorit de Decizia CJUE din 21.12.2021 sau caracterul general obligatoriu al deciziilor sale fără a afecta indirect chiar dispozițiile privind caracterul național?
Cum ar putea fi o lege constatată de CCR că e în acord cu Constituția României, să fie contrară dreptului UE și atunci ea să nu fie aplicată?
Ar însemna că rolul CCR devine unul pur formal, iar Constituția României ar deveni caducă din moment ce, printr-o simplă modificare a dreptului UE, am putea să nu mai aplicăm o lege adoptată de Parlament, deși CCR a verificat-o sub aspectul constituționalității.
Ba chiar Parlamentul și Guvernul ar deveni puteri formale la nivel intern sau cu puteri de legiferare directă sau prin delegare numai pe aspecte ce nu sunt vizate de dreptul UE, chestiuni minore, de mică importanță.
Alta este situația în care CCR NU s-a pronunțat asupra constituționalității unei legi, iar judecătorul național o înlătură de la aplicare în timpul judecării procesului (el fiind catalogat ca prim judecător al conformității legislației naționale cu dreptul UE de fapt), existând jurisprudență în acest sens. (de ex., Simmenthal – C-106/77: „Instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile de drept comunitar are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional).
În Decizia CJUE din 21.12.2021 discutăm despre situațiile în care CCR a stabilit că o prevedere legislativă este conformă Constituției României, pe când în jurisprudența de până acum, acceptată de toți în ceea ce privește validitatea ei, nu se punea problema ca CCR să se fi pronunțat în vreun fel asupra constituționalității respective prevederi, judecătorul național având posibilitatea să o înlăture de la aplicare în temeiul supremației dreptului UE față de legislația națională, nu față de însăși Constituția României.
Este cu siguranță o decizie ce interesează toate statele UE deoarece față de oricare dintre acestea se pun aceleași probleme.
Care dintre statele membre UE vor accepta ca propriile parlamente, guverne și curți constituționale să devină forme fără fond?
Să ne amintim că toate constituțiile reprezintă formele de limitare a guvernării statului asupra cetățenilor. Oare TUE ce reprezintă de fapt?
Închei cu un paragraf din Hotărârea nr. 58/18.V.2004 a Tribunalului constituțional spaniol:
„Tribunalul constituțional afirmă ca „primatul” dreptului comunitar nu înseamnă același lucru cu „supremația” sa: „dreptul comunitar are prioritate în sensul ca normele sale se bucură de o prioritate aplicativă asupra normelor naționale; dar Constituția spaniolă beneficiază de supremație fata de norma comunitară, căci în această limită ea a aprobat aderarea Spaniei la UE”.
____
Analiză a avocatei Silvia Uscov, preluată de stiripesurse.ro cu acordul autoarei, de pe pagina sa de Facebook.
