Smaranda Apostol se duce de două ori pe lună la cei 70 de ani ai ei la preotul din sat. Nu pentru că ar fi prea credincioasă, ci dintr-un motiv mult mai pragmatic. Preotul îi citește facturile la gaz și la energia electrică, iar Smaranda află câți bani are de plătit. Ea este una din cei circa 135.000 de români care nu pot citi aceste rânduri. Este analfabetă.
A crescut 4 copii, din care unul a murit de mic, iar ceilalți 3 sunt acum oameni școliți dar care trăiesc „la capăt de lume”. Unul e în Canada, iar ceilalți doi sunt în America. Copiii i-au cumpărat o tabletă șa care îi plătesc abonamentul, pentru a o suna săptămânal pe video și a vedea ce mai face. Soțul Smarandei a fost un foarte bun tâmplar, dar s-a stins și a lăsat-o singură acum 10 ani. El făcea banii în casă, iar ea se îngrijea de copii și de mâncarea familiei. N-a avut timp de școli, iar acum regretă, dar nu mai e nimic de făcut.
Ce arată datele Recensământului despre populația analfabetă din România
Județele în care ponderea analfabeților (persoane de peste 14 ani care nu știu să citească și să scrie în total populație de peste 14 ani) e cea mai ridicată sunt Giurgiu, Brăila, Călărași și Mureș.
La polul opus sunt Gorj, Argeș și Bistrița Năsăud. Graficul e mai jos, iar sursa datelor e Institutul Național de Statistică, luat de aici – Tabelul 2.14.
E drept, 135.000 de persoane analfabete nu sunt ceva șocant. Dacă te uiți dinspre piața muncii, sunt 135.000 de posibili angajați. Dacă de uiți la ei dinspre sistemul financiar-bancar, sunt 135.000 de posibili clienți. În orice caz, sunt 135.000 de consumatori și (mai ales) de alegători.
Una peste alta suntem a 55-a țară din lume ca rată a alfabetizării. Cel mai confortabil stau statele nordice, dar asta e o altă discuâie care ar trebui pornită de la calitatea sistemului educațional. (HotNews.ro)
