Ludovic Orban (recent exclus din PNL) a dezvăluit un lucru șocant privind funcționarea statului român: sistemul care gestionează situaţiile de urgenţă este construit în jurul lui Raed Arafat şi depinde de acesta, scrie printreranduri.net. Asta înseamnă că Arafat nu poate fi înlocuit din funcție decât prin asumarea unui risc foarte mare, respectiv, blocarea sistemului.
„Ştiam la data respectivă că dacă l-aş fi schimbat pe Arafat şi mi-ar fi apărut o situaţie de urgenţă, sistemul nu ar fi funcţionat. Pentru că a repune în funcţiune sistemul fără Arafat, sistemul este construit astfel încât să depindă de Arafat. Repunerea în funcţiune a sistemului, de fapt reconstrucţia sistemului fără Arafat, ar fi durat 3-4-6 luni de zile”, a declarat Orban, adăugând că „dacă îl demiteam pe Arafat şi ne prindea pandemia fără Arafat, ar fi fost foarte complicată repunerea în funcţiune şi mai ales capacitatea de a avea reacţie rapidă a întregului sistem. Din păcate aşa e construit sistemul. Arafat când a construit sistemul, l-a construit astfel încât să depindă în mare parte de el.”
Dacă Orban spune adevărul, Raed Arafat nu doar că este „salvatorul” României, dar este și un erou de neînlocuit. Fără el tot sistemul prin care statul român gestionează diversele crize și situații de urgență nu ar mai putea funcționa. Lăsat să conducă sistemul, Arafat a profitat și a făcut în așa fel încât sistemul să depindă de el. Sigur nu l-a construit însă așa de capul lui. „Comandantul” nu dă comenzi, ci mai execută și comenzile altora. Pentru că așa e sistemul. Arafat are și el șefi și e ținut în funcție de aceștia. Pentru că e parte din „sistem”.
Mai are rost să vă spun că toate achizițiile publice din acest „sistem” trec pe la Arafat și pe la firmele prietenilor săi de prin Târgu Mureș, Cluj? Desigur, toate sunt făcute corect și toți sunt oameni cinstiți. Corupții sunt în altă parte.
Biografia romanțată a lui Arafat ne spune că după ce a terminat facultatea de medicină, Arafat a rămas în România, a început să lucreze la Ambulanță, mai apoi s-a gândit la un plan pentru a putea înființa primul serviciu de urgență din țară, denumit tot de el SMURD. Biografia sa mai puțin romanțată spune că, de fapt, a înființat SMURD cu aprobarea șefilor săi din serviciile secrete, iar firmele private care căpușează sistemul de urgență o fac tot cu aprobarea unora din servicii… Pentru că Arafat face parte din sistem! E oare cineva atât de naiv să creadă că un palestinian poate crea de capul lui un serviciu medical într-o altă ţară?
Biografia sa romanțată mai spune că Raed Arafat și-a dedicat tot timpul exclusiv meseriei, motiv pentru care nu s-a mai căsătorit. Biografia sa mai puțin romanțată spune că, de fapt, face parte din comunitatea LGBT, și de aceea nu s-a căsătorit niciodată. Și de aceea e atât de util „sistemului”…
În 2012, românii ieșeau în stradă pentru Arafat împotriva „dictatorului” Băsescu. Astăzi, oamenii ies în stradă împotriva restricțiilor aberante și a „comandantului” Arafat. Ironia istoriei!
Dar ca să încheiem totuși într-o notă optimistă, să nu uităm că e plin cimitirul de oameni care la un moment dat se credeau de neînlocuit…
PS
Apropo de sistem și de servicii, excelentă analiza lui Doru Bușcu de la Cațavencii:
„Numai că, în România, contraselecția a atins apogeul. Ca să-și conserve drepturile și puterea, Serviciile au coborît nivelul liderilor politici la cota de pericol. Uitați-vă la oricare dintre ei și veți vedea o adîncă incapacitate de a contribui la un viitor rezonabil. Iar dacă nu e mare lucru de așteptat de la acești politicieni, așteptările trebuie să se îndrepte către păpușarii lor. Dacă singura formulă prin care ne dobîndim liderii vine de la Servicii, atunci să le cerem Serviciilor o selecție mai bună.
Nu va mai trece mult și lumea o să înțeleagă că cei care nu-și fac treaba în democrația noastră sînt nu căpitanii și maiorii acoperiți, ci generalii SIE, SRI sau SPP. Care și ei, poate, au nevoie de o îmbunătățire a propriei selecții. Așa că, pînă să vină ziua aia, Serviciile ar face bine să deschidă accesul în partide, în guverne și la președinție oamenilor mai de soi, cu facultatea făcută pe bune, inteligenți și cu darul vorbirii, cultivați, charismatici, vizionari, fluenți în limbi străine și, dacă se poate, cu mai puțin dispreț pentru națiune.” (printeranduri.net)
