Trebuie că a nins pe undeva pe planeta asta suficient cât să-i permită președintelui Iohannis să rupă pârtia în două din zori până la apus, timp de douăzeci de zile. Căci, dispărut din viața publică pe 21 decembrie 2021, ultima zi în care a fost văzut în public în carne și oase, depunând o coroană matinală în Piața Universității, Klaus Iohannis mai revine la muncă de-abia pe 11 ianuarie 2022, când are de ținut o alocuțiune despre schimbările climatice, școlile sustenabile și educație, după care primește scrisorile de acreditare ale unor ambasadori și cam atât.
Bugetarul cu salariul suprem din sistemul bugetar, Klaus Iohannis este omul de la care românii au ce să învețe. Cel puțin când vine vorba de vacanțe, concedii și punți. Căci cum leagă președintele nostru zilele libere n-o mai făceau decât doamnele alea două din Teleorman, care n-au dat o zi pe la serviciu. Dar măcar alea lucrau la partid.
Când, peste aproape doi ani, o să tragă linie și o să-și numere realizările din cele două mandate, Klaus Iohannis o să fie surprins să descopere că, de fapt, nu are absolut nici una. Un om la fel de preocupat ca el să rămână în istorie și-ar reproșa că n-a muncit mai mult. Dar nu este, nici pe departe, cazul președintelui nostru. El vrea să fie apreciat pentru simplul fapt că există, iar în restul timpului să fie lăsat în pace, să nu-l deranjeze nimeni cu nimic.
Și, în fond, ce i-am putea reproșa președintelui? Că-i place să-și trăiască viața? Am fi ipocriți și populiști să o facem. Dar invidioși putem fi.
Dacă nu se întâmplă o minune, iar omul nu se schimbă fundamental până în decembrie 2024, recuperând miraculos timpul irosit aiurea în primii șapte ani de mandate, partea dedicată domniei-sale în manualele de istorie va fi scrisă cu litere foarte mici și puține, la capitolul curiozități: „A muncit doar 14 ani, ca profesor, după care, de la vârsta de 38 de ani, politica l-a răsplătit și i-a oferit numai funcții de conducere bine remunerate. A strâns din salariile de bugetar suficienți bani pentru a-și cumpăra șase case, pe care nu a avut cui să le lase moștenire. I-a plăcut să schieze, să joace golf și să-și cumpere lucruri scumpe (cizme de pădurar, biciclete) pe care le folosea o singură dată. S-a pensionat în decembrie 2024, când i s-a terminat al doilea mandat de președinte, sacrificându-se și muncind încă șapte luni după vârsta de pensionare. Apropiații spun că se excita doar răsfoind publicații de decorațiuni interioare și că mergea la Hornbach ca la sex-shop“.
Dacă vrea statuie pentru această activitate, Klaus Iohannis va trebui să și-o facă singur, cu mânuța lui, plătind, în același timp, și materialele, căci lingăii care îl prezintă azi drept un mare lider european îl vor abandona în chiar ziua în care pe tronul de la Cotroceni se vor așeza alte buci, cel puțin la fel de apetisante. (Patrick Andre De Hillerin/ catavencii.ro)
