Într-un comentariu publicat în Libertatea, jurnalistul Patrick André de Hillerin taxează ieșirea la schi a președintelui Klaus Iohannis la o zi după incendiul de la Spitalul Matei Balș, în urma căruia au murit vineri cinci persoane, și alte două, sâmbătă, respectiv duminică.
Ce au în comun tragediile de la Colectiv, Piatra Neamț, Matei Balș? Printre altele, același președinte. Și în 2015, și în 2020 și, desigur, în 2021, președintele țării în care oamenii ard nevinovați și lipsiți de minimă protecție legală la incendii era și este Klaus Iohannis. S-au schimbat primari, miniștri ai sănătății sau ai internelor și nu mai puțin de 6 prim-miniștri, dar avem o constantă: președintele.
Neavând în ce altceva să investească, președintele României a investit o vreme în case, iar acum investește în cărămizile care ar trebui să constituie soclul măreței și istoricei statui pe care noi, poporul recunoscător, ar urma să i-o ridicăm. Dacă se poate, în timpul vieții sale, ca să se bucure și el de moștenirea pe care ne-o lasă.
Klaus Iohannis este un esențial. Cel mai esențial dintre esențiali, dat fiind că s-a vaccinat cu câteva ore înainte de a se deschide și pentru restul esențialilor platforma de programare pentru vaccin. Dar nici vaccinul de la Pfizer, prima doză, n-a reușit să-l umanizeze, să-l aducă mai aproape de noi.
Nu există cipuri în vaccin, dar dacă nu s-ar folosi, de decenii, seringi și ace de unică folosință, seringa utilizată la vaccinarea președintelui ar fi trebuit să stea îndelung la sterilizare, pentru a exorciza cipurile luate pe ac de la contactul cu președintele Iohannis.
Și nu, nu spuneți că nici președintele nu conține cipuri. Poate nu conține, deși altfel nu se explică. Nu poți fi ființă integral umană și să te duci vineri la locul unei tragedii, iar sâmbătă să te dai nonșalant cu schiurile, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Nu avem cum să credem că milioane de români au ales, de două ori, un individ atât de lipsit de empatie și de bun-simț încât să facă asta. Mai bine ne-ar fi să credem că în interiorul președintelui s-au atins niște cabluri prost izolate și i-au provocat un scurtcircuit care i-a dat în vileag natura eminamente robotică.
Nu-i cere nimeni președintelui să umble în haine de doliu și să care după el o lumânare mereu aprinsă în memoria tuturor victimelor nevinovate din cele două mandate ale domniei sale. Dar, cred, există alte așteptări perfect justificate.
Una dintre ele ar fi să nu-l vedem zbânțuindu-se pe o pârtie pe care SPP-ul i-a curățat-o anterior de alți schiori și de urși inoportuni. În țări cu reală tradiție în sporturile de iarnă, cu domenii schiabile care aduc anual miliarde la buget, pandemia a închis pârtiile.
La noi, unde președintele tinde să ne ceară ode ca prim schior al țări, pârtiile sunt deschise, îngăduind aglutinări de mulțime pe care, altfel, tot președintele le-ar fi acuzat de zădărnicire a răspândire a bolii. Dar nu le acuză, căci însuși Dânsul schiază, așa că… Ne-am refuzat multe din martie 2020 încoace
Ne-am refuzat multe și continuăm să ne refuzăm multe, mai de voie, mai de nevoie. Ne amăgim singuri sau ne place să ne lăsăm amăgiți că asta ar putea opri virusul acesta nenorocit și că, la un moment dat, ne vom putea întoarce la viețile noastre de dinainte.
Dar ăștia suntem noi, populimea.
Deasupra noastră se ridică, suveran, Schiorul Esențial. Cu schiuri de 1.000 de euro, sfidându-și premierul care crede că bugetarii sunt prea bine plătiți, Klaus Iohannis ne dă o lecție importantă în vremuri de criză: să nu punem la suflet toate morțile provocate de nepăsarea și incompetența statului, că ne dăunează la psihic.
Bine, măcar, că nu și-a dat jos casca și ochelarii, căci am fi văzut, din nou, acel rânjet tembel al celui care ni se crede șef de stat, în timp ce noi continuăm, eronat, să ne considerăm cetățeni cu drepturi egale, iar pe dânsul, doar un angajat pe perioadă determinată.
Citeşte întreaga ştire: Schiorul esențial. „Lecția” lui Klaus Iohannis pentru popor, la o zi după tragedia de la „Matei Balș”
