Pericolele legate de schimbările climate și impactul acestora asupra vieții oamenilor sunt teme la ordinea zilei. Dar nu sunt îngrijorări moderne, nici măcar în România. Țăranii din Transilvania de acum 500 de ani au suferit decenii la rând din cauza schimbărilor climatice care au afectat regiunea. Un studiu unic, făcut la Oradea și bazat pe documente de arhivă și mărturii scrise, arată cum au suferit ardelenii din secolul al XVI-lea din cauza climei haotice și extreme.
Schimbările climatice de acum 500 de ani
Cercetătorii din România au analizat documente istorice din arhive și biblioteci pentru a reconstrui modelele meteorologice din secolul al XVI-lea și efectele acestora asupra societății din Transilvania.
Textele – cunoscute sub numele general de „arhiva societății” – au inclus documente oficiale, precum și scrieri personale precum cronici și jurnale. Așa cum este detaliat într-un studiu publicat în Frontiers in Climate, documentele din secolul al XVI-lea descriu o imagine sumbră a evenimentelor meteorologice extreme și a consecințelor acestora înainte de debutul Micii Glaciațiuni, care a afectat Europa în această perioadă.
„Arătăm că clima a fost marcată de o variabilitate semnificativă, inclusiv perioade prelungite de secetă, valuri de căldură și episoade de precipitații intense și inundații”, a spus Tudor Caciora de la Universitatea din Oradea, care a participat la studiu, potrivit unui comunicat dat de revista Frontiers.
„Studiul ilustrează interacțiunea complexă dintre valurile de căldură, secete, inundații și impactul lor în cascadă asupra agriculturii, sănătății publice și stabilității societății, subliniind rolul semnificativ al climei în modelarea istoriei umane.” a mai spus acesta.
Glaciațiune în Vest, călduri extreme în Ardeal
Dacă Europa de Vest, în prima jumătate a secolului al XVI-lea a fost așa-numita Mică Glaciațiune, în Ardeal, vremea a fost neobișnuit de caldă și de secetoasă, în aceeași perioadă. Un document din vara lui 1540, folosit de Tudor Caciora în studiul lui, explică drama provocată de schimbările climatice în societatea transilvană de atunci.
„Izvoarele au secat iar râurile au ajuns doar niște firișoare de apă. Animalele cădeau moarte pe câmp, iar în aer plutea disperarea, când oamenii se strângeau și mergeau în procesiune, rugându-se să plouă”. Mai târziu, ploile abundende din a doua jumătate a secolului al XVI-lea au adus multe inundații, arată același studiu.
Secetă, lăcuste și ciumă
Cercetătorii au observat că aceste schimbări meteorologice intense au fost frecvent urmate, direct sau indirect, de dezastre, inclusiv 30 de ani de ciumă, 23 de ani de foamete și nouă ani de invazii de lăcuste. Dar comunitățile din Transilvania s-au adaptat la noile realități, chiar aducând inovații care s-au dovevit utile și sute de ani mai târziu.
Clima capricioasă a determinat și alte calamități naturale în Transilvania în secolul al XVI-lea. Astfel, foametea a fost frecventă și adesea cauzată de secetă severă și de invazie de lăcuste, cum s-a întâmplat în 1534 și 1586, în timp de incendii devastatoare, agravate de condițiile climatice, au distrus orașe întregi, cum a fost cu Sibiu în 1556 și Timișoara în 1585. Toate aceste lucruri au fost agravate de epidemii de ciumă, cu episoade severe între 1551-1556 și 1585-1586, care au provocat decimarea popolației. În cazul Oradei, de exemplu, între 100 și 120 de oameni mureau zilnic.
„Este posibil ca orașele să fi adoptat infrastructură rezistentă la inundații sau să fi migrat în zone mai favorabile. Provocările ar putea, de asemenea, să fi dus ls inovații tehnologice, cum ar fi sisteme de irigare sau depozite îmbunătățite” a detaliat Tudor Caciora.
Limitele studiului
În ansamblu, totuși, documentele arată că vremea caldă a fost mai frecventă decât vremea rece pe tot parcursul secolului al XVI-lea. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda infamei „Mici Glaciațiuni”, o perioadă globală de răcire care s-a intensificat în jurul anului 1560 și a făcut ca temperaturile medii anuale din emisfera nordică să scadă cu 0,6 grade Celsius.
„Acest lucru ne face să credem că Mica Eră de Gheață s-ar fi putut manifesta mai târziu în această parte a Europei”, a adăugat Caciora. Ipoteza echipei sale privind perioada de răcire întârziată este susținută de mărturiile ulterioare despre scăderea temperaturii.
Cercetătorii au observat, totuși, unele limitări ale abordării lor. De exemplu, din cauza lipsei documentelor oficiale și din cauza mărturiilor contradictorii, aceștia nu au fost în măsură să reconstruiască modelele meteorologice timp de 15 ani ai secolului studiat.
Ei au subliniat, de asemenea, că textele istorice reprezintă doar populația alfabetizată a Transilvaniei din secolul al XVI-lea, care era o minoritate. În plus, rapoartele de primă mână mărturisesc doar experiențele locale și ar putea fi subiective pentru autor. (sursa)
